Poezie
fularul
2 min lectură·
Mediu
dintr-o poveste de demult sau
de acum o clipă
a picat jos sau sus, cine știe
o mamă -
ea îmi înfășura (ca un eșafod) în jurul gâtului
un fular
(care pe drum spre școală
aveam porția mea de ...democrație)
dintr-o poveste de demult
un alt fular
(poate mâinile adunate) sau o eșarfă
m-a dus cu gâtul pe eșafodul iubiriu
și mă trăgea de fular râzând la orice prostie spuneam
probabil mă săruta și atât de năuc
eram tare pe fază (ca fularul)
nenimerind buzele
apoi au fost niște gări ...
în care impegatul flutura fulare oricărui tren fie și
trecând fără să oprească
așa cum mi-a fost destinul
(n-am avut niciodată sentimentul că aș fi o gară) și
au venit așa
multe motive să fiu orgolios de eșecuri
orgolios de orgoliile eșecurilor orgolioase până ce...
un fular
un fular lipsă, cel mai lipsă
mi-a amintit de o mamă
imaginată călăul din povești când
avea grija mea să nu fac roșu în gât
să nu fac roșu mai roșu decât iubirea
care avea să vină în postura de
punătoare de fulare în jurul unui biet gât pe care
îl afișam mândru și
răgușit
teiubescian, dar
voi habar nu aveți, nu-i așa?
ce înseamnă un fular pus de mamă
în mâinile viitoarei iubite
unui elev în clasa întâi
așa cum a fost să rămâie
pentru
totdeauna...
001.677
0