Poezie
atât de mare
1 min lectură·
Mediu
atât de mare a mai ajuns Omul
încât
Dumnezeu
îi stă în genunchi și i se rogă
să-i ierte Fiul sacrificat aparent inutil
și să fie acesta
ultimul
în ritualul sângeros al sacrificiilor umane
științific vorbind și
elogiind imensul progres tehnologic
Omul nici nu mai are nevoie de credințe
de asta și intensa convertire la Zeul Ban căruia
nu i-a rămas absolut nimeni și nimic neînchinat -
ultima frontieră probabil
transplantul de suflet
Dumnezeu
stă în genunchi și se roagă
Măriei Sale
Omul
să-i fie iertată nesăbuința de a-l fi creat
atât de bănuitor și de orgolios
și c-a uitat să-i deseneze doar un singur organ
al recunoștinței
și că în sânge
i-a dat voie să înmulțească uluitor de mult
cea mai teribilă bacterie
ipocrizia
El, Dumnezeu
este singurul care
cu toate acestea
nu are remușcări, nici infatuare
și stă la picioarele Omului
dându-i mereu totul - chiar și fără ca acesta să ceară, doar...
doar de l-ar imita într-o bună zi
așa cum crede omul că-l imită în toate, depășindu-l...
și fie științific, arheologic sau
altcumva
să descopere undeva
iertarea
adevărata iubire și atunci
mai mare de atât
nu se poate
crește
001.613
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Valeriu D.G. Barbu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 193
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 43
- Actualizat
Cum sa citezi
Valeriu D.G. Barbu. “atât de mare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valeriu-d-g-barbu/poezie/14116644/atat-de-mareComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.