Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@valeriu-d-g-barbuVB
Valeriu D.G. Barbu
@valeriu-d-g-barbu
Poezie

respir

2 min lectură·
Mediu
respir
aerul începe la un milimetru de palma ta
de ochiul tău scrutând lumi care îmi vor rămâne necunoscute
în care aș vrea să pot fi lacrima de emoție
pășesc
asta o știu doar tălpile
probabil că oi fi având
ceva trage pământul ca pe un preș
în glumă
de asta râd așa
nu pentru că plutesc
sunt atât de fericit încât am ajuns pe tărâmul tristeții
de unde pot privi fericirea asta ca pe o promisiune
deși
teama că te pot pierde
sau ai putea fi atinsă de un alt bărbat, chiar din mine
mă înfurie
vezi?
sunt atât de gelos încât nici cel ce voi fi
nu ar avea voie să te privească
fără îngăduința mea prefăcută
cum că n-aș fi gelos
orb
văd lumina pe care doar eu o văd
radiind din suava ta alcătuire
și-mi vine...
și-mi vine să ies
la o bere cu băieții și să le zic
sunt mort
sunt altul
sunt orice
din ce nu m-a putut naște nimeni
așa ca tine doar cu un gest la întâmplare
o eșarfă peste umăr sau un surâs
nu știu...
m-ai născut și iată din clipa aceea
socotesc adevărata zi a nașterii mele
ating orice lucru pe care l-ai atins tu
și rana ori viața totuna
țâșnește în sus
ating pleoapa ta
și mă scufund ca o secure în carnea copacilor acestei păduri
căreia unii îi zic prezent
și iarăși mi-e teamă
cum numai buza unei securi știe
respir
până și umbra ta mă sufocă
va trebui să plec departe
măcar un milimetru
să pot în sfârșit
om
să te sărut
028.274
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
265
Citire
2 min
Versuri
52
Actualizat

Cum sa citezi

Valeriu D.G. Barbu. “respir.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valeriu-d-g-barbu/poezie/14115680/respir

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
@george-pasaGPGeorge Pașa✓
Un text sensibil, cu destule urme de poezie. Ar fi putut fi mai multe, dacă nu s-ar fi căzut în declarativismul care impietează cumva asupra reflexivității textului, mascată de surâsul unui eu conștient că încă n-a ajuns, încă, la sine. Esența sa umană poate fi chiar foarte aproape, chiar la un milimetru distanță, cum pare să sugereze eul poetic de aici. Ideea renașterii prin sufletul/ lumea/ ființa persoanei iubite nu este una nouă, dar poetul îi dă o notă personală. Desigur, nu lipsesc nici aici unele glumițe, însă, chiar reușite, rup cumva armonia pe care, altfel, ar fi avut-o acest text. Nu înseamnă că nu țin și ele de un stil personal, pe care l-am remarcat de-a lungul timpului în ceea ce scrie Valeriu Barbu. Aceste lucruri le spun după mai multe lecturi ale textului, fiindcă după prima, asemenea oricărui cititor obișnuit, am avut în vedere, în special, expresivitatea și latura emoțional-reflexivă.

Oricum, dacă m-am oprit aici, să se știe că este de bine.
0
@valeriu-d-g-barbuVBValeriu D.G. Barbu✓
mulțumesc cetitorilor, mulțumesc Pașă, mulțumesc editorului, ar părea că nu se mai poate crește poetnic atunci când glumărind rătăcelnic pierzi din balamalele cuvintelor, așa că, atât
0