Poezie

descărnare

1 min lectură·5 august 2017

Mediu

să pui cătușe pufului de păpădie

sau florii de cais când scutură polen

cum i-ai pretinde zilei să-ți mai fie

complice la furat de mere în Eden

abia când ai pierdut ultima vlagă

chemi demonii tardivei zvârcoliri

mai mult decât iubita îți este dragă

poza ei, stârnind lascive amintiri

fii demn și onorat de întâmplarea

că ai ajuns la capăt mai târziu

nu ești bătrân, doar leat cu marea

care-și retrage valu-i străveziu

vei traversa o noapte alte țărmuri

și întors, surâs nevinovat de prunc

nu vei mai ști nimic din aste vremuri -

hai, trup al meu, e ora să te-arunc...

Edenul așteaptă să-i restitui mărul -

ce-am înmulțit cunoașterii râvnite

atât va fi avutul meu - decorul

același, sub frunze încărunțite

după, de-o fi cumva un fel de ironie:

eu lanul înverzit, iar tu același trup

atunci, să nu mă sufli-n păpădie

iubita cu un puf voi ști să ți-o corup!

001.745

Valeriu D.G. Barbu. “descărnare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valeriu-d-g-barbu/poezie/14111276/descarnare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.