interviu imaginar (Becul s-a ars)

- Cine ești tu?

- Cine întreabă?

- Eu am întrebat primul, răspunde

- Nu vorbesc cu necunoscuți.

- Dar tocmai asta ai făcut, ai răspuns, deci vorbești și cu necunoscuți și deja, uite, ne cunoaștem mai mult decât îți poți închipui

- Nu te REcunosc

- REvenim, cine ești tu?

- Eu sunt

Oglinda

- Nume sau prenume?

- Cum adică?

- Cine este tatăl tău? Al cui ești?

- Trebuie musai să am un tată? Mamă înțeleg, dar tată!

- El dă numele.

- Suntem la un interogatoriu? Unde-i becul pus în ochi?

- Te eschivezi. Becul s-a ars. Cine ești? Ce faci aici?

- Păi, cum să-ți spun, eu sunt un altfel de nisip față de tine.

- Față?

- Da, față.

Creatorul neavând față, spate, El fiind oriunde, pot spune că sunt Însuși El.

- Creatorul este doar o Oglindă?

- Nu, of! tu ești