Poezie
alcoolici anonimi
2 min lectură·
Mediu
bună ziua, mă numesc eu și o iubesc pe
de câteva ori am făcut intoxicație din cauză
și am zăcut inconștient câteva ceasuri bune apoi
ea, convinsă că sunt iremediabil, că până și cățelul ei mă place,
m-a prezentat părinților, care mă priveau
într-un fel anume, ceva între compasiune și scepticism
pe nepregătite s-a hotărât într-un fel să moară...
este ca și cum ai vărsa prea multă apă în vin
fiindcă s-a măritat cu patronul aprozarului din colț, a făcut doi copii și așa
au trecut două minute sau ...zece ani, nu știu sigur, eram în comă
soțul ei o bătea pe mutește, o lovea numai în ficat
nu o vedeam pe trotuar ducând copiii la grădiniță
albă ca varul, suptă în obraji, cu baticul colorat strident și rochia
aceeași
o vedeam doar goală
fata din umbra odăii cu chirie unde
a intrat o singură dată fără să se întâmple nimic
am venit aici printre voi fiindcă
m-am decis să n-o mai beau; de fapt anul acesta
viile s-au uscat
până pe dealurile acelea unde au pus o cruce proaspătă
plânsă doar de două mogâldețe care nu se îndură să lepede mănunchiurile de flori
am venit aici
dar
nu sunt sigur că voi reuși să scap de această dependență
și mi-a trebuit mult să prind curaj
să vă spun:
ce teasc este clipa amânată!
012441
0
scrisesem si eu o poezie cu conotatii similare, dar am transpus starea ca pe o aflare intr-o alta perioada, schitasem deci un concept de necontemporaneitate si acuzam timpul de tot.
cred ca versurile tale vibreaza la un nivel constient al multor oameni care au avut asfel de trairi, si versurile tale nu fac decat sa reinviie amintirile si acceptatiunile prezumate atunci, unor astfel de cititori despre ele, si sa le reinvie , sper eu (scuzati pleonasmul) spre speranta inspre o reelucidare a ideiilor acelor emotii.