Poezie
începe
1 min lectură·
Mediu
spui că mă iubești și spusa ta
să-mi fie pâinea și vinul?
tonul tău sună categoric
precum un reproș sau
o sentință
dar eu să suport toată aceasta?
să car în cârcă smerit enorma ta întâmplare?
și dacă s-ar petrece aidoma
intempestiv să te devasteze spusa mea iubirie?
hm...
bieți spunători
dincolo de oricare zicere râd
râd de se prăpădesc umbrele noastre îndoite
ele ne iubesc infinit mai mult decât am ști noi iubi
iar dacă ar deprinde vorbirea
și-ar mânca absolut toate cuvintele
fiindcă niciunul dintre noi n-ar fi dispus
să-i fie umbră umbrei
spui că mă iubești iar eu te cred
ca un adam nătâng ce sunt
și-n credința mea începe să încolțească
iubirea pe care ai fi vrut-o
un soi de sete a apei de apă
003.962
0