poem urban

nicio sirenă de ambulanță
sau de poliție
nicio minge izbită de geamul casei
nici glasuri de puștani îngroșându-se
să pară deja bărbați
nici roți de tramvai scrâșnind pe colțul străzii
niciun zburătăcit de pasăre în copacii plastifiați între blocuri
nicio rugă precară sau
un oftat a ușurare pe trotuarele vineții
pentru o clipă
s-a auzit doar raza de soare scrijelind subțire
subțire
această coală