Poezie
postludiu
1 min lectură·
Mediu
vinul și-a lăsat ultima dâră la tine
pe colțul gurii
pe paharul răsturnat
pe cearcănul meu drept, mult mai drept ca înainte
cu chiloții pe genunchi ne pasăm un ciot de țigară
împungem cu buricele degetelor, cu vârful limbii
rotocoale de fum desenând apocalipse
niciun sărut nu frige atât de tare
ca o țigară când lungimea e mai mică decât lățimea
așa-i și cerul 9 din care-am fost expulzați, bușindu-ne-napoi în lume
și această țigară blestemată este singurul lucru făcut cu adevărat împreună
în dragoste fiecare este în ego-ul lui în care... celălalt este doar o poartă
câteodată deschisă -
mai desfac o sticlă cu vin
și rămâne
așa
012.395
0
G