Poezie
de aceea, dați-mi voie
1 min lectură·
Mediu
nu știu cât trăiesc cu voi
mai toată vremea o pierd lăuntric
surâsul-cochilie vă amăgește, nu vouă vă zic bună ziua
chiar și atunci când șifonez așternuturile –
de fapt, facem dragoste fiecare singur în simțurile lui
doar tristețea gravă o împărțim liturgic
poate și țiuitul din urechea Morții sau peretele acela închipuit
pe care n-am mai apucat să-l umplem cu amintiri
ori le-au șters spontan spaimele privindu-se ca-n oglindă și
crezându-le pete
nu știu cât trăiesc cu voi, de aceea, dați-mi voie
să nu mai salut, să nu mai irosesc intențiile de gest
pe care dacă le-aș împlini, m-aș muta cu durere în fiecare om
oricum voi țineți minte doar când trec fără să salut
de aceea, dați-mi voie să mut peretele mult mai departe
decât stau surâsurile, șifonările așternuturilor, tristețile
acolo, la fără-capăt, să desenez cu nisip altfel de vibrații, fiindcă
toate celelalte dimensiuni, nebănuite, sorb culorile, duhul, iar noi zicem
că murim
lăuntric eu asta și fac
002.060
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Valeriu D.G. Barbu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 160
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Valeriu D.G. Barbu. “de aceea, dați-mi voie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valeriu-d-g-barbu/poezie/14051977/de-aceea-dati-mi-voieComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.