Poezie
neastâmpărul latent din cumințenia negării
1 min lectură·
Mediu
Infinitul e doar o capcană, dincolo... e halta de zgură –
în facerea lumii inevitabil s-a produs și steril...
Ne zdruncină în marsupiul prezentului destinele,
un fel de roți nu îndeajuns de rotunde sau drumul n-o fi asfaltat.
Cu aceeași lunguriță ni se dă bucuria, lehamitea, spaima
și nimeni n-o spală-ntre feluri
.
Să-mpungem coaja universului, nu poate fi moale când totul se osifică
până și visuri și rugi –
,,timpul câștigă-l, nu-l pierde...,, e doar o dogmă,
nu poți să pierzi ce te are, nu invers
.
Să scormonim și mai adânc țărâna și cerul, poate ajungem la haldă,
să recuperăm apoi mici piese pe care Creatorul a omis să le pună,
poate chiar roata dințată dintre noi și anti-noi,
sau măcar desenul tehnic, să pricepem cum ne-a montat
într-un trup așa mic un suflet supraelastic și unul casant –
și dacă infinitul-capcană defapt e marsupiul...
.
dar tu nu crezi în destin, nici în Creator, ți-e bine cumva acum și aici...
002.107
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Valeriu D.G. Barbu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 163
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Valeriu D.G. Barbu. “neastâmpărul latent din cumințenia negării.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valeriu-d-g-barbu/poezie/14036479/neastamparul-latent-din-cumintenia-negariiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.