Poezie

Sărbătoare

1 min lectură·15 august 2013

Mediu

această lină bunăstare cere

suspans, tremur, întâmplări majore...

bucuria și liniștea-i miez mă sperie,

ca un echilibru vecin cu moartea,

ascult muzici romantice, gust cel mai bun vin, sunt iubit, am

suficienți bani

deși entuziasmu-i domolit în cuptoarele fostelor erori,

mi-e poftă de extraordinar, această sărbătoare mă deprimă

prin prea-prea și tocmai acest prea îl vreau dincolo de superlativ,

cumva sărbătorile astăzi nu se pot concilia,

cea bună a zilei cu cea rea a secundei în care prezentu-i mai viu

își cere dreptul ei la a deveni amintire cu orice risc

acestă lină bucurie nu pretinde nimic de la mine, este ca un aer

și m-am deprins să mi se ceară ceva din ceea ce este al meu, cum ar fi

erorile, răni prospete pe fruntea iminentului eu

voi face astăzi cel puțin un bine cuiva, fără să știe cine-s,

să mă serbeze apoi anonimă întâmplare, fie și prin uitare...

voi dezechilibra piciorul paharului morții dându-i prilej să învețe surâsul,

fiindcă ea nu știe sărbători viața

001.583

Valeriu D.G. Barbu. “Sărbătoare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valeriu-d-g-barbu/poezie/14034299/sarbatoare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.