Poezie
tango
2 min lectură·
Mediu
vis prelins, tâmplele încinse...
mama mă strigă – strada mă strigă,
într-un mileniu nou, secol nou, în era computerelor
femeia mă duce prin baruri de noapte – otravă și politețe,
prea multă politețe...
sexul trece în plan pieziș, tango inițiatic,
perverse aptitudini dezvoltă evul predestinat iertării
iubirea nu mai este decât o expresie alegorică,
probabil a fost cândva un animal numit astfel... iubire
mama mă strigă, mă cheamă acasă, ea nu are casă,
dar mă cheamă pe glasul vântului
- hei, femeie, nu este o vină să naști,
nu tu îi împingi în oase, în sânge, degetul mirării...
putea fi chiar rege, nu-i rău că nu-i...
tango smuls, putrezind betege aspirații
o viață tristă ca și lumea, o ironie, un rânjet, o grimasă,
un hohot de plâns...
viața este un tango învins, uite,
îmi cad pe la geamuri cocorii uciși,
sub tălpi mă ustură drumul totdeauna greșit
mă rupe în două glasul mamei, tot chemându-mă
- tango mamă, tango –
mă zgârâie vântul pe creștet, prea sus am năzuit
când într-un răcnet sălbatic tu m-ai născut
te rog să nu-ți pară rău că pe atunci era interzis avortul
nu, nu pământul este otrăvit, te rog lasă-mă iubitei, lasă-mă gratis
și așa, mi-ai pus iubire în lapte cu părere de rău
și așa... mi-e pasul un ritm bizar de tango
001675
0