Gustă-mă, am gustul pământului

Gustă-mă, am gustul pământului, nu gândi

nu gândi

simte

sunt destule arome și sunete

sunt gesturi nedesăvârșite, sunt ezitări...

mușcă-mă ca pe un măr, nu-ți păsa că mă doare sau nu

nu gândi că tu lași amprenta dentară pe viața mea

absoare aerul acesta cu amânouă nările, este unicul aer

în care mă sufoc

trage din mine ca dintr-o țigară, știu că nu fumezi,

sau poate că pe ascuns

oricum nu te spun

ești foarte tânără, ești deranjant de tânără...

ești, - și-i bine... - tu nu știi ce-i bine și încă nu știi ce-i rău, eu, pământ, timp...

și de aceasta-ți spun

nu gândi, simte

o să vină o vreme

o să vină o vreme când gustul acesta al pământului

o să ți se pară scârbă

o să vină o vreme când eu

tu

sau oricine

nu va mai conta ce spune

gustul pământului o să caute alți oameni precum noi căutăm alte planete