Poezie
fiorul păcatului
începutul trădării
1 min lectură·
Mediu
iubirea presupusă ne resetează gesturile, fără iluzii
magia vieții se sparge –
trăim o autentică, extravagantă amăgire
o alarmă se stinge lent, acum e liniște,
crește golul încât mă simt
universal
și începe:
un soi de sentiment al vinovăției dă să-ncolțească –
dar se strivește spontan
respirul e prea fierbinte în seara asta iubito, departeo, preao...
un țurțur de gheață și un țurțur de foc
urcă-mpreună spirală spre ceafă –
fiorul păcatului din magie se iscă și odată învins mă ține aici
și totu-i doar pe înțelesul sublimului
001.731
0