noi, ăștia nostalgici

diferențele or fi de fus oral* (pe vremea mea, ehei! acum, e ceva ca în filmele rusești pardon, foste filme) fiindcă toate, până și foamea sunt digitalizate digital o fi însemnând frecatul degetului pe (un ecran smart) gingia unui ev prezumtiv evolut printre dinți cordul (fosta inimă) își face selfie pe fundal amurgul crăcănat pios (sau zorii, totuna) înrourat cu multe like* fetele din ziua de azi e băeții* se scarpină la tâmplă cu mâinile în buzunar în rest veteranii unui război care nu a avut loc în ecourile de alde ”mai bine era” (deși nu a fost) se miră tâmp: cum tovarășa mama naibii tinerii de azi sunt mai comuniști deși nu își zic așa, nici nu-și dau seama (n-or fi având-o) precum se crede că ar fi fost ăia?! adică noi, ăștia nostalgici (nostalgici după anii noștri mici)