idilă sau basme în doi virgulă

amiaza nevrotică induce la neastâmpăr prin bluza ei adieri translucide comit mângâieri primăvărate securea ochilor îi taie nasturii deja avem protagoniștii: făt-frumos prezumtiv ileană pe ici-colo cosânzeană edenice siluete care umblă ori simulează, oarbe căutând sărutul cică pierdut (aici urmează o filă cu desene deși explicite nu pot ține de manual de folosință) se introduc personaje intrigante - zmeii care devin tot mai răi conform genului literar dar puternici, deci predilecți mânați de ispita cu circumstanțe atenuante confiscă anotimpul, ocazia - derutați, protagoniștii sunt puși la îndoială, se dezmint: făt-ne-îndeajuns-de-frumos, lipsit de vlagă ileană trecută prin saloane și tabere speciale de tuning - pe motive de criză și măsuri anti-pandemice se fac reduceri de personal: nicio zână bună, niciun mag, mesia ceva și tunata naibii este condusă cu forța la locul ei turnul, fie el virtual, tot o capcană e are gratii mai tari și mai dese nu se poate strecura nicio fâșie din bluza care se preface vizibil în sac de iută - zorii se amână cu un plâns cât mai real, credibil, sărat toată povestea s-ar fi prelins în happy end chiar și precar, dacă sărutul acela, ah! sărutul acela să-l fi săvârșit sau povestitorul să fi fost plasat cu un anotimp mai devreme la un harem de vise neîncepute și uite, nimănui nu-i pasă, chiar nici ție, de ce s-a-ntâmplat după cu făt-frumos