Nimic nu-i mai gelos ca Zadarul

apelor nebătute în piuă le rămân doar invidiile, un fel de a da vina pe materie când nimic nu iese cum am fi vrut - dacă am fi știut să vrem orice, oameni și lucruri, stau de fundal unui decor tragicomic, totu-i știrbit, până și cerul, ai zice că-i croit din cioburi lipite stângaci nu vezi că nici angoasele, nici frustrările, nici aplauzele, nu sunt atât de impetuoase precum singurătatea?