„așteptacul”

stau la colț – apartamentul e o colibă-cub pândesc viața de după un trunchi de copac prefabricat din beton, și produc doar păcate de serie (până și aici lipindu-mi harul originalității…) – deși… ce păcat a mai rămas neomologat?!… pendulând între fâșii, foi de calendare, stâng-dreptul banal al pantofilor, blocați prea des de semafoare (plus camerele de supraveghere de la toate arterele din trupul meu din ce în ce mai tunat – puține transplanturi lipsindu-i: transplantul de conștiință, de suflet?!…) prefăcut interesat, printre lecturi trunchiate, plictisite, din toți profeții de până acum, urmărind sfaturile tuturor guru, printre atâtea cosmeticante speranțe, aceleași, dar părându-mi-se altele de fiecare dată parcurgând tentative de smerenii strecurând simultan vifor și canicule cu frecvențele lor uluitoare făcând permanent publicitate zadarului, aștept : a doua venire a lui Mesia…