Poezie
Nu-mi lua iubirea
1 min lectură·
Mediu
De ce plâng, Doamne? Că am sufletul plin
De dragoste, de dor și de credință?
Cum aș putea eu, Doamne, să spun că e un chin
Să simt tot ce mi-ai dat? Îti port recunoștință!
Mi-ai dat iubire și speranță în destin,
Mi-ai dat credința pentru-o-ntreagă viață.
Cum aș putea să plâng că am sufletul plin?
Cad în genunchi plecându-mi a mea față.
Și-Þi mulțumesc, Doamne și Te implor acum,
Să nu îmi iei nimic din tot ce Tu mi-ai dat
Și chiar dac-am să plâng în lungul vieții drum,
Să nu-mi consideri plânsul ca pe un greu păcat.
Și-Þi mulțumesc pentru că, Tu, îmi ești
Tot sprijinul, tot reazemul din viață;
De rele, Doamne, Te rog să mă ferești
Și dă-mi iubire, și dă-mi, Te rog, speranță.
Iubire pentru oameni, speranță-n veșnicie,
Dă-mi liniștea de care am nevoie,
Ferește-mă, Doamne, de ispită și prostie
Și lasă-mă să cred, Te rog, Doamne, dă-mi voie.
Să sper și să cred în dragostea și-n mila Ta,
Să simt că nu e vis speranța pe pământ
Și ia-mi, Te rog, viața și fă ce vrei cu ea,
Dar nu-mi lua iubirea, e tot ce am mai sfânt.
034475
0
Să crezi în a Lui chibzuință
El dragostea o dăruie, n-o ia,
Din ea ne-am născut Creația!
\"Dacă dragoste nu e, nimic nu e!\", Cu drag Corr