Ursitoare

În pat de flori m-ai așezat, Tu, Doamne Și ursitoarele mi le-ai trimis Să-mi cânte-n cor, cu glas de xilofoane, Poemul vieții ce târziu l-am scris. Mi-ai dat în grijă-mplinirile iubirii Ce nu le-am întâlnit nicicând în viață, Mi-ai pus pe umeri balanța pătimirii, Mi-ai măsurat durerea în prefață. Cuprinsul mi l-ai dat ca să-l trăiesc, Speranța, ca pe-o dulce alinare, Plăcerea-n versuri să mi-o oglindesc, Răsplata, doar în viața viitoare. Sfârșitul, un mănunchi de flori alese Cu dragoste, de cei ce mă-nconjoară, Ce nu vor fi pe-acest pământ culese, Căci nu voi învia a doua oară.