Valentin Mălăescu

... tre\' să recunosc, n-am încotro. Săru\'mâna pentru ajutor, am modificat. Cât despre alte arhaisme, corectă opinia ta, când voi avea nițel mai mult timp, poate voi adăsta asupra acestui aspect.

A fost o greșeală de redactare la versul cu pricina (nu-mi explic cum a apărut), am corectat-o. Corectă observația și în privința cacofoniei, recunosc, nu am observat-o până acum. Acum sunt nițel grăbit și, pe moment, nu-mi vine o modificare în minte. Promit s-o dreg și pe aia mai târziu. În fine, e posibil să mă fi luat valu\' vorbelor \"ce din coadă au să sune\" și probabil că s-ar fi putut si într-o variantă mai concentrată. Deocamdată, asta e. Oricum, un sincer merci pentru observațiile, recunosc, pertinente.
Vali

Apoi, măi prietene, eu credeam că, cel mult, polemizăm, nu că ne jignim.

Aseară. Și te asigur că nu de unu\' singur ;) Da\' ce-are-a face asta cu ce discutarăm? Sau, din ultima mea frază ai dedus că opiniile mele ar fi generate de oareșce frustrări sexuale? Scuze, de acum promit să renunț la metafore în dialogul nostru. Și încă ceva, chiar mi-aș dori să nu iei nimic în nume personal. Chiar n-am nimic cu tine, te-am ales absolut la întâmplare, cum am spus, de altfel, dar cele scrise sunt valabile pentru o mulțime de nume de aici, din păcate. Numa\' că, dacă tot am nimerit peste tine, m-am uitat și peste alte texte care-ți aparțin. Dacă te deranjează, renunț, cu scuzele de rigoare. Repet, te-am luat, la întâmplare, ca pe un caz simptomatic al modului în care, din păcate, tot mai mulți izolează arta într-un turn de fildeș al unei pretinse caste superioare, ale cărei, de asemenea pretinse emisii \"elevate\" sunt inaccesibile muritorilor de rând. Repet, asta-i artă? Și, dacă da, la ce ajută, pentru cine și pentru ce e bună? Nu știu dacă mi-ai citit și comentariul, postat tot aici, dar care mi-a fost pus la categoria offtopic. Poate vei înțelege mai bine la ce mă refer.
În rest, cu tot respectul,
Vali
P.S. Pentru curiozitatea ta, n-am avut și n-am nici o frustrare sexuală. Am o soție cu care am o viață sexuală mai mult decât excelentă.

Gata, m-ai convins măi băiatule. De-acu\' m-apuc și eu să trântesc cuvinte absolut la nimereală, fără nici o logică. Se pare că asta e marea literatură. Dadaismu\' să trăiască!!! Da\' o să le prezint numă în gaura de șoarec de care vorbeam în comentariul meu la una din poezelele tale, al\'minteri mă tem să nu mă trimită oareșcine să mă caut la cap acolo unde sunt trimiși, îndeobște, cei care vorbesc fără șir și fără noimă.

Măi oameni buni, am și eu o nelămurire mai veche, pe care n-au izbutit să mi-o vindece mulți \"specialiști\" la care am apelat. Mărturisesc că, pe lângă poezelele astea, am și niște ani de teatru profesionist, ca actor și niște studii superioare (neterminate, e drept) de regie. Asta, ca să vedeți că m-am învârtit și eu nițel prin niște zone ale ceea ce îndeobște se numește artă. Uitați care-i marea mea dilemă: pen\' cine și pen\' ce e arta asta? Care-i e scopu\'? E o formă de comunicare? Păi atunci de ce nu e pe înțelesul tuturor? E o formă de defulare a unora? Atunci de ce e publică? E orgoliul lui \"uite ce dăștept mi-s eu\"? E pentru toți sau numa\' pour les connaiseurs? Măi fraților, pe Eminescu îl pricepe tot românu\' și încă n-a zis nimeni despre el că ar fi pueril. Eu unul zău dacă înțeleg snobismul de a încerca să debitezi chestii cât mai încifrate, din care nu înțelege nimeni nimic, sau înțelege fiecare ce vrea (ca la testul ăla psihiatric cu petele de vopsea simetrice). Mărturisesc că am ales o poezie cotată cu stele, deci apreciată ca mare artă. Nu m-a emoționat, nu mi-a indus nici o stare, nu-mi spune nimic și nu pricep nimic din ea. Sorry, nu e scrisă pe românește. Chestia asta e valabilă și în teatru și în pictură și în film. Încercăm să facem chestii cât mai absconse, cât mai neinteligibile, criticii sint cu atât mai pe spate, cu cât e mai \"adâncă\" opera cu pricina, numa\' că nu pricepe nimeni nimic din ea. Nu-i bai, am demonstrat ce dăștepți suntem noi și ce chestii profunde știm debita. Așa, de probă, am parcat și eu, aici, vreo două poezele d-astea cu metafore fără nici o logică, pe care le-am scris anume, și văd că au trecut cu brio testul, sunt pe site, deși n-au steluțe. Dar credeți-mă, sunt simple aberații, n-am vrut să spun sau să comunic nimic cu ele, le-am făcut doar să sune frumos. \"Ce din coadă au să sune\"... Ne mănâncă televiziunea pe pâine, da\' noi facem teatru experimental. Nu se înghesuie nimeni, dovadă, îl facem în spații mici, da\' ce ne mai dăm noi mari, cât de dăștepți suntem pe la te miri ce festivaluri. Am pariat cândva (și am câștigat) că Take, Ianke și Cadâr cu cei trei monștri sacri va păpa pe pâine și Trilogia lu\' Șerban și mai știu eu ce alte spectacole d-astea dăștepte. Îmi veți răspunde că și maneaua e cea mai consumată, da\' nu-i muzică. De acord, sunt dușman de moarte al manelelor și telenovelelor. Dar nu cred că veți spune că Eminescu și Take, Ianke... sunt manele ale poeziei sau teatrului. \"de tine m-am strâns cu setea de arbori\",... măi să fie. \"înalt desfăcut al meu ochi\", cum e ăla, ochi înalt? \"fulgerul întors\", adică o ia dinspre pământ spre nori? Hai să vă dau de-ale mele: \"cornu\' lunii-mi încolțește-n os\", mă pufnește râsu\', zău așa, \"nenăscute zări se destrupează\", păi dacă-s nenăscute, ce să se mai destrupeze la ele? Da\' ce fain și intelectual sună, nu-i așa? Și ne mai mirăm că România se manelizează. Păi, dacă, noi, într-o competiție idioată gen: care-i mai încifrat, mai ambiguu, mai de neînțeles, ăla-i ăl mai bun, ne închidem într-o gaură de șoarec tot mai mică, a connaiseur-ilor și trăim într-un orgasm perpetuu frecați la ridiche cât suntem noi de superiori, că nu ne înțelege nimeni, nimic nu-i de mirare. Eu cred că arta ar trebui, în primul rând, să-ți comunice mesaje clare, emoții clare, nu să-ți stoarcă creierii în analize literare sub genericul: oare ce-o vrut ăla să spună, de fapt? Când citesc poezie, vreau să mă relaxez, să mă simt bine, chiar să intru în transă, de ce nu? Da, vreau catharsis, da\' care catharsis, dacă îmi mânc creierii să descopăr te miri ce înțelesuri ascunse, de care, de cele mai multe ori, nici autoru\' n-are habar. Asta-i treaba criticilor (literari, de teatru, plastici), să caute înțelesuri care nici prin cap nu i-au trecut autorului. Facem artă numai pentru critici? Sexul de unu\' singur o fi bun, da\' parcă mai bun e ăla la care mai participă și alții...

Justă, observația cu baladă-doină! M-am conformat. În rest, n-am cules nimic de pe nicăieri, pentru simplul motiv că folclorul este departe de a face parte dintre gusturile mele (deși m-a amuzat să regizez, odată, un ritual popular). Sincer și eu m-am mirat, la vremea respectivă, cum de mi-au mișunat prin cap rime în ritm folcloric, da`... s-a întâmplat și a ieșit ce-a ieșit. Cât despre ultimul vers, recunosc că nu prea pușcă, estetic vorbind, cu restul poezelei, da`... așa mult îmi place! :)))