de uzura anilor
obosit pânã în mãduva oaselor,
dansând în întuneric cu
întunericul,
Puștiul Sinucigaș devenit
gri.
o, verile grãbite,
trecute și duse
pentru totdeauna!
aceea e
am venit să-ți recit această poezie,
ce-mi stătea pe vârful limbii
mie și ție.
cât a trecut de când s-a-ntâmplat asta?
nu tare mult, un veac
ce poate fi răstălmăcit cum că
i s-ar fi luat și că
am înțeles ce e plăcerea interzisă
când m-am iubit ca pe nevasta altcuiva
prin hoteluri pline de găuri mari
prin care se vedea sfârșitul lumii
am înțeles ce e păcatul
când m-am citit ca pe
Înainte să te cunosc mi-era așa de dor de tine
De-mi venea să mă arunc de pe niște planete cafenii
Și să cad într-o gaură neagră
De unde nu se mai întorc decât poate țipetele.
Înainte să te uit
în anul 1993 sau cam pe acolo
un cioban aflat cu oile sale sălbatice
în mijlocul naturii și în mijlocul
unei stări salutare de ebrietate
își poate bineînțeles permite
să-și dea cu părerea despre
Sunt un tip amuzant și sumbru.
Glumesc despre moarte la fel de mult
Cât glumesc și despre viață,
Uite că sunt democrat.
În cețuri trimit corăbii încărcate
Cu mirodenii și mătăsuri scumpe
Și
când galaxiile au decis să se recunoască
din dor de rezonanță, de intersectare,
prea mare prea distructiv,
în dimineața aceea
cum am văzut lumina zilei
cum m-am simțit ca de obicei
sub
VL