Poezie
De-a curmezișul rostirii
1 min lectură·
Mediu
oceanele din călimări
și-au pierdut răsuflarea
iar eu simt că mi-au rămas prieteni
doar aceia ce nu-mi mai știu numele
lumina nu mai încape în măduva zilei
și uite printre aceste rânduri
se strecoară eclipse grăbite
genunchii mei ajung să fie niște insule
pe care se odihnesc secetele
iubita mea m-a rugat
să mai adaug câteva ere
de-a curmezișul rostirii
căci cuvântului care a fost la început
acelui cuvânt
i-au ruginit vocalale
abia se mai întruchipează între mine și mâine
ca un înger fără aripi
ca o carte fără coperți
022.800
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Valentin Irimia
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 90
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Valentin Irimia. “De-a curmezișul rostirii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valentin-irimia/poezie/14065022/de-a-curmezisul-rostiriiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VIexact asa stau lucrurile...chiar de curand mi s-a imputat ca scriiturilor mele le lipseste starea si fiorul poetic si cuvintele voastre nu fac decat sa-mi confirme asta. Inca bajbai, scriu de relativ scurt timp, nu mi-am definitivat stilul...de astfel de indrumari am imperioasa nevoie, va multumesc enorm pentru atenta analiza si pretioasele concluzii. Va mai astept cu urias interes!
0
stilizați curat, elegant și... fără riscuri; parcă ați scrie sau unei (ipotetice sau nu) jumătăți feminine (dar nu din preaplin, ci din postura de "rol" al recitatorului, urmărind a o impresiona cu sensibilitatea de care fără dv n-ar avea parte) sau unui juriu pe care intenționați să-l convingeți că stăpâniți instrumentarul poetic; oricare premisă ar fi adevărată, rezultatul este că scriitura dv pare construită după formule ale exprimării; cu alte cuvinte, în loc să traducă receptorului propria (dv) spiritualitate, riscând a fi catalogată în fel și chip, dar pentru ceea ce este cu adevărat, reformulează "codul bunelor maniere poetice"; mai exact, se lasă văzută, dar nici nu emoționează, nici nu determină căderea pe gânduri; e ca o compunere pentru care veți primi o notă bună (eventual, așa cum am spus, aprecierea feminină; fără să ori prefăcându-vă că nu observați cum, în realitate, nu dv primiți aprecierea, recitarea).
în fine, cine știe, poate lucrurile nu stau chiar așa; posibil să fiu eu prea exigent sau alții mai ușor de păcălit; oricum, premisele unei scrieri bune există; continuați.