Poezie
Versurile răbojuri
1 min lectură·
Mediu
dimineața își potrivește cumpătul
transformă vinul în apă
veciile ei efemere
ne răscolesc umbra sângelui
copii ca și noi
îndurătoare metafore
se preling pe nervurile așteptării
ca niște convoaie de furnici
îmi lași îmblânzite încheieturile
timpul se descărnează de temeiuri
din frica frumosului
ne suprapunem la întâmplare
peste tresăririle unui drum furat
nimic din nimic
totul din tot
versurile răbojuri
ne încercănează astâmpărul
ne arată văzduhurile adânci
în care crește ultimul zbor
002204
0