Poezie

Confuzie

1 min lectură·2 decembrie 2008

Mediu

Uite mamă, Moș Crăciun,

S-a oprit la poarta noastră.

A pus sacul lângă el

Și privește spre fereastră.

Uite mamă, parcă-ar vrea

Sa-mi vorbească. Face semne...

Cred că-ar vrea să-mi dea ceva.

Nu se vede printre lemne.

Uite mamă, Moș Crăciun

S-a uitat și-n lada noastră!

Oare-a luat ceva din ea?

Parcă – a luat, sau poate lasă!

O ști oare ca n-am fost,

Chiar de tot, mai an, cuminte?

C-a rămas privind în loc

Iară eu fără cuvinte.

Simt un nod in gât, cumva

Și un frig cumplit în spate.

Știe moșul! Știe tot !

Am crezut că nu se poate!

Acum ia ușor de sac

Și-l ridică în spinare.

Parcă a turbat Grivei,

Furios la poartă sare.

Uite mamă la cățel,

Cum privește încordat!

Moșul, supărat că-l latră

A luat sacul și-a plecat.

Și-a pierit cum a venit.

Să mă duc să văd la poarta?

Îmi e teamă c-a știut

C-am fost rău și-n gând mă ceartă.

Ce-aduce Moșul important?

Iluzii si speranță.

Că o fi el, că-i doar noroc,

Nu are importanță.

00938

Valentin Boeru. “Confuzie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valentin-boeru/poezie/1812513/confuzie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.