Poezie
îndemn
1 min lectură·
Mediu
Copile, mănâncă ! Se aude îndemnul.
Mănâncă și lasă gura mare și jocul!
Mănâncă! Mâncarea îți este norocul.
Copile mănâncă, ne-aude tot locul!
Să fii liniștit, să respecți dumicatul.
E atâta efort concentrat în mâncare.
E atâta durere pentru cel care n-are.
N-am avea de n-ar fi mila Domnului mare.
Sunt copii care n-au decât nodul din gât.
Sunt săraci ce visează bucățica ce-ți cade.
Ia privește, cățelul, osul gol cum îl roade !
Ar mânca și el carne, dar e bun și atât.
Să te rogi să n-ai parte-n farfurie să n-ai!
Să te rogi să existe în cămară mălai!
Să nu fie războaie, să nu fie potop,
Să nu piară-n urgie picul tău de noroc.
Dă și celui ce n-are, bucurie să-i faci
Că așa, cine știe, o să fie mai bine.
Va avea Dumnezeu milă veșnic de tine ,
Ca de turma flămândă mereu falnicul baci.
Hai, mănâncă cu grijă! Hai, mănâncă să crești!
Când mănânci tu cu poftă bucuria e mare.
Sănătos și puternic, bun și harnic și tare,
Vrem să fii. Hai mănâncă! Tu speranță ne ești.
001.019
0