Poezie
Ce pot să-ți spun de toamna mea
introspective
1 min lectură·
Mediu
Privesc în zări, departe, cum crește întrebarea,
Ca valul răvășind nisipu-ascuns în prund.
Prin frunze obosite caut în gând cărarea,
Când ochii tăi mirați așteptă să răspund.
Povestea despre toamnă re-nvie amintiri,
Despre \"A fost odată\" și rostul lui în viață.
De caii albi cu aripi, de lacrimi și iubiri,
Ce-n jocul lui, destinul, a înșirat pe ață .
Plutiri, căderi surpriză, dureri neîmpăcate,
Au tot roit în juru-mi, în pulberi, largi, de vis.
Mândrie și orgoliu, cu greu înduplecate,
Ascunse-n compromisuri, au fost al vieții bis.
M-am complăcut ilogic, crezând candid minciuna,
În ochi adânci ca marea, sau chipuri ca bujorul.
Am descifrat secrete, privind în drumu-i luna,
Trecând prin neagra noapte, ducând departe dorul.
În frunzele căzute, plutind în cercuri line,
M-am odihnit adesea, sorbindu-le culoarea.
În moartea lor discretă, căzute peste mine,
Am tremurat privind cum tace disperarea .
Și uite! Mai departe, în timp, spațiu, sau loc,
Mă mișc, tot înainte, purtând tăceri de vis.
Mă-ntorc privind trecutul, prin stropul de noroc,
Convins fiind că drumul nu duce-n paradis.
002.227
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Valentin Boeru
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 173
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Valentin Boeru. “Ce pot să-ți spun de toamna mea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valentin-boeru/poezie/13957899/ce-pot-sa-ti-spun-de-toamna-meaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.