Poezie

Visul

sisificând despre viață

1 min lectură·1 octombrie 2010

Mediu

Să fii sărac e-o stare-așa comună.

Să suferi că nu ai nimic al tău.

Tu ești în lumea cu aspect de hău,

De humă-nsuflețită o palidă fărâmă.

Îți cauți rostul până-n orizonturi,

Scrutând prin bezne fără de contur,

Fiind soldat pe răvășite fronturi

Care sfidează moartea di-mprejur

Dar porți în suflet, adunată forță,

Cum are-n el pământul roditor.

Ridici în mâna-ți, pâlpâindă torță,

Să-ți lumineze drumu-n viitor.

Alergi să scapi, dorind pace eternă,

Visând senin și soare, o haină de iubire,

Să-ți râdă sufletul, aflat acum în bernă,

Gustând cu calm un strop de fericire.

Să-nghețe, vrei, chiar timpul întruna călător,

Atunci, când poate-un înger va poposi la tine.

Să te cufunzi, cu sete, în marea ta de dor,

Plângând fără tristețe, doar copleșit de bine.

1 oct. 2010

002.332

Valentin Boeru. “Visul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valentin-boeru/poezie/13955499/visul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.