Poezie
Basta!
sarea din lacrimi
2 min lectură·
Mediu
La ce-a folosit timpul dus libertatea
Când luptă ca-n codru se dă între hoți,
Iar noi fără vorbe rămânem cu toți
Văzând ce averi le-a adus strâmbătatea.
Se nasc mereu bande, noi grupuri de „domni”.
Puternicii zilei doresc iar puterea.
Se scuipă cu vorbe. Nu simt cum durerea
Și scârba ne umplu profund de fiori.
Vă cheamă cătunul! Dispar obiceiuri!
Vă rupeți de hora ce-n Week-end dansați.
Vă uită muierea, vă uită și lelea
E timpul și cazul înapoi să plecați.
Ați luat obiceiuri și straie de VIP,
Dar nu-s tratamente să vă schimbe și fața.
Și astăzi, sau mâine, v-arată chiar viața,
Că tot caracterul se-vede pe chip.
Doriți baba- oarba cu noi să jucați.
Și-i dați înainte cu cinic tupeu.
Să doarmă poporul, iar voi, os de zeu,
De somn și pierzanie să îi cântați.
Dar gata! V-ajunge! Ați ros pe-ndelete!
Ați supt toată vlaga acestui popor!
Lăsați adevărul prin fapte concrete
Să impună dreptatea. De el ne e dor.
Lăsați capitala! Lăsați Mercedesul!
Lăsați somnul dulce de la Parlament!
Lăsați mascarada și jocul de-a cinstea!
Porniți, deci, spre casă! Ați dat faliment!
Plecați, deci, departe! Vă iartă copiii!
Vă iartă părinții ce n-au ce le da.
Vă iartă bătrânii cu suflete triste.
Vă iartă tot omul, acum de-ați pleca.
20. martie 1996
002160
0