Casa florilor de piersic

Din casa florilor de piersic va evada zglobie primăvara

Umplând de-arome , gâze-n frenezie și veselă culoare,

Ziua de dor, de zbor țâșnit de păsări, povești și adâncă reverie,

Ce râde odihnită-n zori spre-a se sfârși când obosită vine seara .

Pe pante încă amorțite de albul norilor ce a căzut zăpadă,

Susur ascuns sub pojghițe-nghețate aduce în lumină, ochilor să vadă,

Culori, care în toamna, sub frunze îngropate, cu care ea,natura ,

Va recompune prin vrăji nenumărate, povestea fără capăt ,

A vieții fără moarte.

24 Martie 2010