Poezie

Transformare

lacrima din vis

1 min lectură·26 februarie 2010

Mediu

Am înțeles cum mor lumi obosite,

Când jungla-nghite falnice orașe,

Cu populații mândre, băștinașe,

Prin consacrarea falselor elite.

Prin instalarea-n toate-a sărăciei,

Înlocuirea casei cu trotuarul,

A liniștii cu teama și calvarul

Și renunțarea la pavăza mândriei.

Trăind direct coșmarul prăbușirii

Sub tonele de iarbă otrăvită,

Ce-au declarat-o aici, azi, potrivita

S-acopere trecutul „ devenirii ”.

Și am văzut ciulinii invadând

Grădinile ce-ți îndulceau privirea.

Te-i năruit pierzându-ți însușirea

De om al lumii, azi sărac, flămând.

Te duci în jos spre-un nesfârșit afund

Și te întrebi: ce-nseamnă absolutul?

E resetarea vieții când recompui pământul.

E transformarea simplă din groapa fără fund,

Când pe spirala vieții vei reveni la soare,

În firele de iarbă, sau în culori de floare,

Visând s-ajungi odată la ceea ce erai,

Te-i veșteji în toamnă și-i înflori în mai.

001.217

Valentin Boeru. “Transformare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valentin-boeru/poezie/13930357/transformare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.