Prietenie
Cu privirea de smarald,mieunând dintr-un ungher, A ieșit în prag mirat,un pisic,pui de felină, Ce dorea să se alinte și să vină la lumină. Am strigat-o clar pe nume:Cleopatra ,eu i-am zis, Însă
ULursu loredanaTrăiri
Mă apropii de poartă,de Sfinx, În luntre de gânduri străine, Plutesc printre ape-abis, Pe fluviul cu porturi puține. Clădesc piramide în zori, Din vise uitate-n ruine, Prin lume sunt biet
ULursu loredanaCireșul
Înfloresc la geamul meu cireșii, Rodul lor aduce ca tribut, Gustul dulce-amărui al vieții Și culoarea macilor ca scut. Chiar de norii încărcați de brumă Mi-au trecut prin suflet deseori, Voi
ULursu loredanaCopilărie
Uite copile! au înflorit salcâmii și cumpăna cea veche se aude de la drum, uite cum zburdă mieii, iar glasul blând al mamei ne cheamă și acum! să mai jucăm ascunsa la noi în bătătură și-n pomii
ULursu loredanaVisul
Încă mai cred în vise,mai cred în adevăr, Mai cred în taina noastră,în florile de măr, Încă mai port în minte privirele-ți văpăi, luceferi de speranță și dorul meu dintâi. Dar pașii nu mă
ULursu loredanaPoem
Dincolo de vâltoare se află visul, sub molozul timpurilor amare, pe care le-am trăit și le mai trăiesc încă! De pe malul acesta,sălciile privesc uimite, spre hăul deschis la picioarele
ULursu loredanaConstituire
Nu las trecutul să-mi cânte în strună, Nu pot să-i aud glasul, M-am lepădat de ”ieri” Mai țâșnesc din conștiință săgeți Îndreptate spre o inimă goală. Mă lepăd de foame ,de sete, de somn, Și
ULursu loredanaCălătorie
Nimic nu-mi pare mai firesc În noaptea de afară , Ca liniștea ce se așterne în vechea noastră gară, Unde mai stau la sfat modeste, Două femei din sat, Tot povestind și dând de veste Ce s-a mai
ULursu loredanaPrimăvară
Printre arbori înfloriți Într-un crîng de păpădie, Se aude neîncetat Glas duios de ciocarlie. Soarele zîmbește strîmb, Vîntul șuieră în grădină, Printre zecile de flori E prințesa mea
ULursu loredanaÎn trecere
Tăcerea ta îmi sfarmă credințe-simboluri, Neliniștea îmi tulbură inima în ecouri, Sunt ape adînci născute din cer și porunci, Sunt vechi avataruri trăite aici pe pămînt. Cutuma de ieri e legea
ULursu loredanacafea și îngeri
amiază tîrzie,cu gust de cafea amară în tonuri de gri aurit. îmi pare că timpul începe să prindă culoare. o sorb în tăcere și vîntul îmi sună cu glas de soprană și mers de cadînă. o masă
ULursu loredanaRisipire
E dificil de suportat prezentul, Când păsări albe ți se zbat în piept, Când trec convoaie de funebre visuri Și găndul îți rătăcește în deșert. Sunt păsări ce nu ating pămîntul Și se hrănesc cu
ULursu loredanaMisiune
Stol de păsări călătoare a plecat de mult spre sud, Frunze arămii și roșii cad în roiuri pe pămînt, Spulberînd a lor covor vîntul năzdrăvan le zboară Ca într-un joc fără sfîrșit ,rotocoale ma
ULursu loredanaDestin împlinit
Un cer senin, o inimă ce bate îmi poartă dorul spre zări îndepărtate, Acolo unde vulturii își fac casă, iar îngerii din ceruri ne veghează. Aud chemarea unui zeu păgîn, cu glas de tunet și
ULursu loredanaIndicativ
O palidă stea îmi poartă destinul născut într-un colț de univers, acolo unde lumina estompată de umbrele nopții clipește odată cu inima mea ce bate încet. Aici pe pământ viața își continuă
ULursu loredanaChemări uitate
E templul acesta de piatră și în el stau de veacuri statui de argint, Răsună ecou de timpuri apuse, prin epoci ce ascund al vremii sublim. Se lasă din cer o ploaie cascadă, cu ropotul său de cai
ULursu loredanaPoveste de odinioară
Lumina galbenă pîlpîie în grădină, În felinarul de lăngă crizanteme. În straturi ruginii adoarme toamna Alunecănd în tufa de sulfină. Este o lume plină de eroi, Cu Feți-Frumoși,Ilene
ULursu loredanaUn alt anotimp
Septembrie, seară tîrzie, Fereastră lovită de ploaie și vînt. În colț de odaie ,aștern pe hîrtie al toamnei cuvînt. În negura serii doar norii coboară, Cum umbre coboară în orașul pustiu, Pe
ULursu loredanaLa sfat
În geam răsare luna plină, Sufletul îmi este golit de lumină, Acum se întîmplă o bucurie, Crăiasa nopții îmi vorbește doar mie. Ascult tăceri, povești inedite, Cu luna la sfat îmi par
ULursu loredanaOrizonturi
Cad ploile verii, ploile serii se pierd între pământ și cer. Norii își scutură veșminte de lumină, precum păsările cerului, lasă în urmă zbatere de aripi. Ochii privesc departe, dincolo de
ULursu loredanaTunelul timpului
Aștern pe hărtie cuvinte uitate ,de parcă, aș scoate la lumină artefacte , Simple simboluri uitate de timp, Ce vin să aducă ,trecutului nimb. Să aducă lumină peste o lume obscură ,vegheată de
ULursu loredanaRegăsire
agățată de un petec de pămînt , ascult muzica sferelor am rămas aăteptănd și privind cerul constelații intregi,cerșesc universului timpi, eoni de lumină ce vor să se întoarcă acasă, Acolo
ULursu loredanaSecretele toamnei
Un aer cald plutește peste zare, Deschid fereastra și simt ca o chemare, Ecou de anotimp ce pleacă în uitare, Ecou de anotimp despris parcă din soare. Nu am nici teamă, nu am nici vină Și
ULursu loredanaToamnă târzie
freămăt de frunze reci , îmi vâjâie vântul prin cărările sufletului ventricolul drept se zbate în piept ,ca magma unui vulcan ce se trezește la viață ascult sunetul.ploii ce aduce a
ULursu loredanaMister in noapte
Ecoul inimii mele se aude batând cu ritm de ceasornic tocmai departe ,in spatele lunii,ascunsă de nori doar timpul mai trece sa aducă aminte,că soarele va răsări în zori respiră pămăntul în
ULursu loredanaIzolate iluzii
Seară de vară ,culori care ard , jăratec de dor ,mi-s ochii visare, cuvinte se sting în prag de anotimp, am fost o lumină pierdută pe cale. Ramâne-amagirea să-mi bată la ușă şi sună chimvale
ULursu loredanaApus la malul mării
Las gândul sa-mi plece departe mă văd la mal de mare,așteptând. ascult a valurilor şoapte tăcerea mea prinde contur,printre meduze fumegânde. cu degete tremurânde las nisipul sa se strecoare
ULursu loredanaamurg
Esti epilog-sfărșit de anotimp, Sosești la pragul nostru,cel prafuit de timp , Îmbraci in nostalgie al nostru trup de humă, CA să iubim lumina creată de natură. Ne-aduci,ofrande roșii,de pomi
ULursu loredanador
Surâsul tau in prag de seară, Îmi umple sufletul de dor , Aş vrea sa pot,a câta oară ? Să-ți spun rămâi ,sa uit usor! Să te opresc o clipă-n prag, Să nu te duci ca altădată, Uitând și
ULursu loredanadorință
se așterne iarna peste mine foi albe vin in calendar, nu știu ce o sa fie maine, dar azi traiesc un vis amar , mi-e sufletul din flori de gheață inmarmurit in rama sa, cu maini intinse
ULursu loredanarătăcire
Ca umbra ratacesc prin lume ,pe cărări, Şi ma intreb adesea :sunt umbra unui pom sau umbra unei flori ? Căci spune,nu degeaba ,o vorba din batrani , Când viața nu ți-e soare si nu iți e
ULursu loredana