Poezie
Destin împlinit
Poezie
1 min lectură·
Mediu
Un cer senin, o inimă ce bate îmi poartă dorul spre zări îndepărtate,
Acolo unde vulturii își fac casă, iar îngerii din ceruri ne veghează.
Aud chemarea unui zeu păgîn, cu glas de tunet și sceptru de Neptun
Și îmi pare că acesta mi-e străbun.
Poti fi și pasăre și om, cu sufletul arzăndu-ți în altar,
Prin brațe te ridici de la pămînt și prin efortul tău de muritor.
Sclipești precum o stea lăsînd în urmă adevăruri,
În găndurile tale se zămislesc idei,
Iar prin a tale visuri te apropii mult de zei.
Dacă privești în urmă vezi secole de-a răndul,
Ce au trecut îndată , uitînd să povestești
Că ai fost căndva acolo ,un personaj din lume,
Ducănd o viață simplă sau bătălii regesti.
Oricare zi lumină este o zi regală ,
Iar noaptea e stapăna cu stele mii lucind,
În zi sclipește raza prin ani călătorind,
Iar noaptea este sfetnic al multor galaxii.
Doar găndul se desprinde de mantia terestră,
Purtănd cu sine viața, ca pe un sol trimis,
Să ducă mai departe în sferele înalte,
Amprenta lumii noastre ,eon din din univers.
024.443
0
Mi se pare că încerci prea mult să creezi imagini și idei complexe, atât de mult încât poemul pare aglomerat.
Încearcă să vezi poezia nu ca pe o construcție complicată, care trebuie să duduie de imagistică și de idei și de construcții verbale complicate, ci mai degrabă ca un mod simplu de a-ți așeza gândurile pe hârtie în mod elegant și lejer.
Nu cred că trebuie să fie nici lungi, nici rima nu mi se pare obligatorie, nici metaforele create nu trebuie să fie prea convingătoare.
Concentrează-te pe ritm, acolo nu ai voie să dai greș. Înainte să o consideri finalizată citește-o cu voce tare, recit-o. Și dacă undeva te vezi forțată să faci un artificiu verbal ca să nu te impiedici, înseamnă că mai e de lucru.