Poezie

rătăcire

Poezie

2 min lectură·11 august 2019

Mediu

Ca umbra ratacesc prin lume ,pe cărări,

Şi ma intreb adesea :sunt umbra unui pom sau umbra unei flori ?

Căci spune,nu degeaba ,o vorba din batrani ,

Când viața nu ți-e soare si nu iți e cuvant,

Că ai trait degeaba,o umbra pe pamant.

Privindu-mi neputința,cu ochii ca de vultur ,imi urmaresc caința ,

Si nu gasesc in dânsa nici fapte ,nici cuvånt,

Ci doar o amagire a celei care sunt.

De unde-mi vine zborul ?

Şi teama de-a cădea ?

Dar unde este Domnul si bunatatea Sa ?

Şi unde e iubirea si dreptul de-a iubi ?

Şi care mi-e menirea si rostul de a fi ?

Nici eu nu ştiu raspunsul acestor intrebari,

Căci suntem traitorii aceloraşi mirari !

Purtäm cu noi in suflet si jalea dar și dorul,

În lupte de așteptări prevedem

viitorul ,

Ne naștem fără voie ,trăim spre a muri

Şi intre acestea doua ,găsim un rost de-a fi,

Căci rostul nostru ,acestea pamântesc

Este clădit din stele ,este un dar ceresc

Este trăirea sfânta o vreunui muritor ,

Ce-şi face rost prin munca ,credință și prin dor,

Trăiește simplu ,trainic ,surprins printr -un oftat ,

Căci nu în van se spune ca "veşnicia s-a născut la sat"

003.553

ursu loredana. “rătăcire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ursu-loredana/poezie/14140160/ratacire

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.