Iadul alb

Rochia de mireasă e un camuflaj, lacrimile pruncilor abandonați se rostogolesc și urlă câinii comunitari, banii milostivilor- pansament resorbabil în mâna bunicii care vinde ghiocei pe stradă, un fost soț/tată robotizat iubește și urăște, poc, poc, sânge din tâmpla lui împroșcă jucării, o mamă îndrăgostită fuge cu tânărul golit de griji, se cumpără măști din zăpadă provocată, se freacă ferestrele până se sparg într-un derdeluș autentic, se coboară pe burtă de șoim cu cravată.