răzbunarea poartă perucă blondă

în emily de o săptămană și ceva nopțile albe șerpuiesc aceeași imagine în dormitorul de adolescentă ascultă muzică la căști tatăl vitreg închide ușa se apropie îi prinde strigătul în mâna cu o cicatrice în cruce și o penetrează cu impasibilitate față de sângele cast scurs din acel trup într-o zi interiorul ei erodat răbufnește în prezența mamei sale care e atât de fericită după 7 ani de la divort încât nu acceptă să creadă 10 ani mai târziu emily locuiește singură într-o garsonieră de fapt nu se simte singură chiar dacă nu toate cuplurile sunt inovatoare de măști în public chiar dacă dumnezeu ar asista bine mersi să fie strânsă între ziduri chiar dacă se află pe un teren înclinat și cei mai mulți prieteni se dau dispăruți chiar dacă mama sa joacă rolul soției demne de cartea recordurilor și nu o va suna chiar dacă pastilele nu-i consolează creierul vrea să se uite se privește în oglindă își rulează părul sub peruca blondă se îmbracă cu o rochie mulată acoperă cu lentile de contact ochii umbroși și iese să se plimbe pe străzi cu personaje deformate de ploaie intră într-un bar comandă un pahar cu whisky deși nu dorește zâmbește animalic de frumos se lasă invitată în camera de hotel astupă cu o eșarfă parfumată gura lui salivară apoi la vederea mâinii cu o cicatrice în cruce încătușată îl mutilează fereastra se deschide brutal draperia se umflă ca o voalură