Să urcăm zic dar nu pe o piramidă de cadavre

ea mă cheamă în birou mestecă vestea printre buzele date cu rujul ca piatra vânătă am înțeles mi se închide o ușă și nu sper la inovația unei scări să deschid o fereastră totuși nu cred ce aud și ies în astfel de situații detest batistele clădirea se manifestă ca pâlnia rotativă mă sprijină un perete să regăsesc verticalitate în raționament fără nicio așteptare sunt telefonată descopăr că din prietenie se pierd ochii mi așez la loc să despic stomacul celor trei servile invazia de vulturi vânează pentru bani și o treaptă mai sus vreau în tot corpul aerul cristalizat de afară intru în casă mama știe are chipul irigat din sentimente în câteva cuvinte îi fertilizez gândirea și reproduc cu aceeași ochi primiți genetic de la tata galaxia albastră