E noaptea-n care fi vei
Contopită cu lumină
E noaptea-n care va arde
Flacăra dorinței tale
De-a cunoaște acel mister.
E noaptea-n care cauți umbra
Acel mister neștiutor
Ce poartă doar
Dimineața însorită de vară
Zâmbetul cald de soare
Siesta după-amiezei trecute de cinci
Amurgul solitar printre foi
..și noaptea ce desparte timpu-ntre noi.
voi aștepta...
Conștiința-i...
Un ecran atâta de îngust
Pe cărări...
Imaginația mea hoinărește
Doar cu gândul...
Sugrum eu nostalgia...
Și numai vântul
Alină suferința.
Doar un pat...
E prea multa
În căutarea ființei tale,
Clipele se sparg de țărmurile distanțelor finite.
Un colț de lumină mă atrage magnetic...
Cu viteza dorințelor....spre tine...ființă infinită.
3 gânduri și un semn de întrebare:
Streșina casei tremură, tot....plouă,
Cerul se arată negru, de mult....plouă,
Idei agățate, în tăcere...plouă,
De-abia pot să dorm, închid ochii...plouă.
Strada...iluzie (a)bătută de roțile mașinilor, scânteiază în lumina palidului Soare de martie, înainte de echinocțiu. Acoperită cu un strat, mai gros, de noroi...se mai ivesc anumite frânturi din
PROLOG
Ești libertatea de a alege
Ești alegerea de a gândi
Ești gândirea libertății mele
Ale mele gânduri tu să fi.
Ești sentimentul de-ncercare
Ești încercarea de a vedea
Ești puterea
Nu voi mai citi în zodii
Nu voi căuta iubirea
Printre acatiste vechi de-o seamă
Am să las, să curgă nemurirea.
Nici cu gândul nu voi sparge
Bariere de neant
Voi citi în ochi iubirea
Mă voi
Triști mi-s ochii când te văd
Tristă e privirea ta
Și mai trist e că te-aud
Tristă e purtarea mea
Tristă umbli tu pe srtadă
Trist e faptul ca te-ntrec
Triști sunt oamenii pe stradă
Trist pe
În noaptea asta...
Flacăra lumânării e slabă
Și terminând cu fata
Am aflat o treabă
În al vieții vâltorii vânt
Eu plâng pe-acest Pământ
Plâng și jelesc
Neamul cel grotesc.
Fericire și
O îndrăzneală...a buzelor clipind de emoție
De-o emoție împinsă la extrem de juvenilă
Cărată pe banchiza gândurilor ce în zare plutește
De gânduri, vise și de multe abstracții
UM