Poezie
Priveghi absurd
(dupa Eugene Ionesco, prelucrare a piesei \"Setea si Foamea\" cu adaugiri)
1 min lectură·
Mediu
Conștiința-i...
Un ecran atâta de îngust
Pe cărări...
Imaginația mea hoinărește
Doar cu gândul...
Sugrum eu nostalgia...
Și numai vântul
Alină suferința.
Doar un pat...
E prea multa lumină
Doar un scaun...
Prea mult sedentarism
Doar oceanul...
E ceva cu totul trist.
Dacă sunt cu tine...
Miracolul va prinde viață
Când ești cu mine...
Renasc ca o mustrare.
Îmi amintesc...
Când ne făceam cu ochiul
Îți amintești?
Schimbam priviri complice
Ș-aluzii rătăceau...
Pe cărări nebănuite.
Eram...
Învelit în nostalgii
Erai...
Hrănită numai cu dorințe
Și îndulceam...
Doar ura cumplitei suferințe.
O noapte...
Cvasinetulburată
O dimineața...
Prea tranșantă
E prezentul...
Doar un Soare
Iar în viitor...
Un cer senin.
Soluții imaginare...
Îmi trec acum prin minte
Idei...
Paralizate de regrete.
Sunt surd...
La chemările nefericirii
Ești oarba...
La atingere tulpinii
Tu...
Cu surâsul iubirii pe buze
Eu...
Cu suspinul durerii mele.
Mare...
E pustiul
Mici...
Noi suntem
Gândim...
Aleator
Și totuși...
Nu-ncetez să mor.
002464
0