Întotdeauna mi-am dorit să scriu despre iubire, sex, etc. Le cam încurc, dar, uneori, e bine și așa. E mai greu să le descurci. În fine. Ideea e că nu mi-a prea ieșit. Probabil că nu sunt eu destul
-Cineva trebuie să rezolve chestia asta, îți spun. Nu mai merge așa.
-Cred ca o să se rezolve de la sine. Iarna trecută, nu știu dacă ți-am povestit ...
-Nu, nu mi-ai spus...
-Cu ăla cu
Un vis o trezise în mijlocul nopții. Acum, stând pe marginea patului și frecându-se la ochi, nu-și mai amintea decât sfârșitul visului. Se făcea că o pasăre mare și neagră se așezase pe muchia de la
Astăzi e marți, asta o putem afirma cu siguranță, așa cum putem afirma că Eichid nu a mai arătat de mult timp așa de ciudat. Ba mai mult chiar decât ciudat, aproape straniu. Și asta fiindcă, fără de
Copilul intră, ca de obicei, fără să mai bată la ușă. Și, tot ca de obicei, fără să-l privească, îi spuse:
-Ai venit, mă țîcă?
Un da scurt, apoi încercarea nereușită de a se feri de degetele
5.
Cîrciuma se mai umpluse la ora aia, dar tot nu se încinseseră discuțiile între ăștia de acolo. Poate și zăpușeala de afară era de vină, sau poate berea nu reușise încă să le dezlege
Ochii copilului sunt rotunzi și albaștri. El stă nemișcat la intrarea unui magazin de bijuterii. Magazinul nu e deschis. Se deschide abia la ora noua. Ochii copilului sunt mari și albaștri și par a
Dintr-o dată, absolut pe neașteptate, a venit primăvara. Asta era probabil explicația veseliei prostești ce mă cuprinsese subit. Pe de altă parte, chiar nu cred că e ceva cu totul normal să te
-Þi-a plăcut mărul, mă țîcă?
Apoi, fără să aștepte răspunsul:
-O să-ți zic acuș povestea îngerului blond. Asta-i povestea de mi-a zis-o un preten de-al meu, unu Măraru, n-ai tu de unde-l știi.
1.Pe Amir îl trezi raza lunii care, alunecând peste nasul lui, îl făcu să strănute. În urma strănutului, somnul zbură dintre cearșafurile moi de olandă și Amir căscă lung, deschizând încet ochii.
O chema Ioana, iar povestea ei nu fusese, până la un punct, deloc complicată. Se născuse undeva, într-un sat de munte, la vreo 60 de kilometri de oraș. Unic copil al părinților ei, a fost
ANA: Știi, mi-am adus aminte acum pilda aceea cu smochinului. Nu, nu trebuie să râzi. Ai dreptate, nu sunt prea bisericoasă și, a-ți vorbi acum despre pilda din Noul Testament, sună ciudat și îți
3.
-Facem, taică, un tabinet?
Băiatul tresări, uitându-se cu ochii uimiți spre bătrân. Se frecă apoi la ochi, de parcă i-ar fi intrat ceva în ei. Abia mai târziu se ridică, căută într-un sertar și
-Ești un obsedat sexual? m-a întrebat ea în timp ce sorbea grațios din ceașca de cafea.
Nu, eu nu cred că sunt. Mergeam pur și simplu, navigam prin mulțimea oamenilor de pe trotuar, încercam să nu
Toata ziua stau la fereastră
Căutînd să văd silueta ta
Eu nu cred în moarte
În moartea ta
Poate că doar erai obosit
Și te-ai retras undeva
Printre flori
Într-o grădină parfumată te voi
CAPITOLUL I
Orașul se trezea greu. Gemând și trosnind din toate încheieturile, mirosind acru a urină și transpirație, orașul se trezea. Trupul lui de moluscă
Când m-am oprit prima oară, adus de Moș Gheorghe, în fața casei lui Matei Nebunul, am avut dintr-o dată impresia că simt în nări un miros de moarte care mi-a răscolit ființa. Priveam țintă
Mie toată lumea-mi zice Goguță, dar numele meu adevărat, așa cum mă strigă la catalog, este Cezar. Munteanu Cezar. Dar lumea-mi zice Goguță. Cred că așa se obișnuiește la noi, să li se spună
1.Totul începe cu montarea celor trei aparate de filmat. Cabluri, scripeți, șine. Nouă oameni se învîrt în jurul lor. Un bărbat cu o șapcă galbenă spune din cînd în cînd ceva, gesticulînd nervos.
ANA: La început a fost cuvântul. Înaintea lui au fost sentimentele. Cel puțin așa a fost în cazul nostru. Și când zic nostru, mă refer la mine și la fiica mea, Ioana. Noi ne avem doar una pe alta. Nu
- A fost hai mare, az’ noapte, la Clubu’ lu’ Mario, începu Ață să povestească, mândru de faptul că toți ceilalți îl ascultau cu gurile căscate. Io mă dusesem cu Gheo că ne spusese Mario că a adus
“Cetitoriule, nu vreu să te spariu, sau să te întristez foarte, nice nu vreu să crezi că toate cele ce-ți voi așterne în fața ta, prin cuvinte, sunt simple închipuiri, ci vreu să zăbovești o
Nu vreau să se creadă că-mi plîng de milă, sau că-mi imaginez tot felul de lucruri ridicole care să mă facă să sufăr, dar e clar că ceva se întîmplase cu mine, poate că era vîrsta, sau doar
Mă întrebi ce e dragostea. Nu cred că pot să-ți dau un răspuns sau, cel puțin, nu-ți pot da un răspuns din cele la care te aștepți tu. Sunt multe genuri de răspunsuri la întrebarea asta. Sunt
TD