Tudoriu Felix

Sa nu va suparati, dara daca ne dam doar batai prietenesti pe umeri o sa ne plictisim. Topîrceanu a facut o analiza crunta pina si lui Eminescu. De fapt e o poezie buna, pentru ca mi-a starnit curiozitatea sa o citesc de la primul vers. Pe cele proaste nu ajung sa le termin, daramite sa le mai si comentez (fie și caustic).

Hai să facem analiza... Cai-de-mare. Oricine a vazut un cal-de-mare se gândește în primul rând la o făptură grațioasă, firavă și cam imobilă. Algele cam tot așa imobile verzi, un dualism între viață și moarte nu prea definit. Apoi imediat ni se declară otravă de metal topit. Hopaaaaa! Ce au blândele creaturi subacvatice și algele cele imobile și duse de valuri cu sentimente așa categorice precum otrăvurile de metal topit? Greu să pricepem decât dorința autorului de a ne epata cu vorbe. Ca să nu mai spunem că apa nu e un element care să se potrivească cu focul din cuvântul topit.
Alternanța solar-lunar din următoarele două strofe funcționează, dar e așa de uzată, că pare doar un exercițiu livresc...

Omul ajunge la final să descopere noua stare a existenței. Frumos... cu un citat. Ok., am înțeles deja, nu trebuia să mai vină și imaginea cu izvoarele și ploaia, pentru că e redundantă, și e departe de greutatea citatului pus un pic mai înainte.

Că e capră, că-i bovină,
Animalul n-are vină.
Euterpe pe-altă parte,
Nu-i pe capră, e în carte.

Doamne, ce puturoasa si gaunoasa apare lumea literara, cand citesti din afara un astfel de articol, si comentariile subsecvente. Manariile cu licitatii pentru autostrazi apar ca nimic pe langa slugarniciile pina la dureri de sale pentru un premiu, o bursulita, o subventie. Toate partile apar la fel de false in confruntare. Impresionistii cand nu au fost primiti la Salon si-au facut Salonul lor. La noi nu, singura problema e ca nu suntem si noi primiti la praduiala cu ceilalti.

Nichita , saracul, poate fi pretext pentru orice... Chiar si ca sa ne aflam in treba si sa ne dam mesaje de apreciere, \"ce buni suntem, d`le, ce destepti si frumosi, ne-am amintit de Nichita...!\"
Eu ma intreb care mai este consumul de poezie astazi. V-ati pus oare intrebarea cati mai citesc Nichita si cati asculta creatiile poetice ale manelistilor sau cele scandate de vedetele pop cu fustita scurta?
Care e rostul poeziei, trecand de faptul ca ne mai jucam si noi aici pe site, iar unii , mai vanitosi, investesc ceva bani si energie ca sa le apara o carticica de versuri?
Nu o sa spun ca Nichita e gunoi cum o fac denigratorii, dar , este oare rostul poeziei sa fie consumata de un cerc de initiati? Este poezia un exercitiu intelectual rezervat unui cerc de consumatori restrans? E un fel de filosofie care se studiaza doar de cei care ajung la un anume nivel de initiere? E oare un Kant scris altfel?
Am retinerile mele ca ar fi asa, si cred ca de aici provine revolta mea fata de astfel de articole omagiale!
Sigur ca Nichita Stanescu poate fi studiat, catalogat, clasat, criticat (in sens de critica literara si istorie literara, a vut rolul lui intr-o anumita perioada istorica, intr-un anume context. Oare ne-ma gandit vreodata cum putem plasa pe Nichita Stanescu intr-un context literar mai general (dincolo de hotarele neaose)? Oare nu e cumva un fenomen defazat explicabil prin retardul fenomenului literar de la noi, pus in contextul nefericit al dictaturii proletare?
Adica, dulecegarii sau o privire lucida?

Eu nu cred ca a vrut sa fie atat de trist! Eu simt mai mult o speranta in reinviere!

Limbajul s-a vrut a fi popular pentru ca probabil mediul in care traia Isus era unul popular. Sigur o sa incerc sa mai inlatur excesele. Deja ma gindesc sa inlocuiesc \"para chioara\" cu altceva pentru ca paraua era o moneda specifica unui anumit timp si loc si nu da chiar bine. Petitoare si daruri ale ginerului pentru socru sunt institutii valabile in orice societati patriarhale, asa ca e cel putin credibil.

Intr-adevar o problema arzatoare. Cred ca sunt niste naivi cei care cred ca programele de integrare vor rezolva problemele.

Problema generala este ca Statul roman nu e in stare sa faca nimic nici pr planul integrarii nici pe planul coercitiei.

Sa nu fim naivi. Programele de integrare sunt frectie la picior de lemn in lipsa puterii de coercitie a statului. Pentru ca nici un tigan nu e atat de prost incat sa se integreze atat timp cat el este foarte bine mersi in subsocietatea lui. De ce ar vrea el sa fie ajutat de aceste programe sa-si gaseasca o slujba daca poate sa fure linistit si sa traiasca peste nivelul de viata pe care i l-ar permite slujba promisa de respectivele programe. Pina cind tiganii nu or sa vada ca a fura, a viola , a bate pe ceilalti fara motiv, inseamna si o reactie din partea statului pe masura, programele de integrare sunt bani azvirliti pe apa simbetei.

Pe de alta parte, cineva remarca ca programele acestea de discriminare pozitiva au o utilitate indoielnica, si intr-adevar curentul actual prin state cu traditie in astfel de programe este ca ele sa se restranga. Dupa ce anii 70-80 au fost ani de inflorire a astfel masuri intre timp s-au evaluat rezultate pe termen lung si s-a vazut ca rezultatul e foarte slab fata de efortul financiar si insotit de tot felul de fecte perverse (se remarca mai sus cresterea frustrarii sociale a unei astfel de categorii asistate.

Si parerea mea este ca sunt niste cheltuieli inutile si ca programele generale de asistenta sociala sunt suficiente pentru cetatenii care chiar doresc sa se integreze in societate.

Va las sa judecati doar un aspect. Dupa cum stiti romanii in general se chinuie sa dobindeasca cat mai multa educatie existind judecata comuna (nu comentez aici daca ea este corecta sau nu) ca prin dobindirea educatiei iti este mai bine in viata. Parintii in general fac eforturi disperate (uneori diproportionate cu bugetul familiei pentru a asigura o educatie cat mai buna progeniturii). Ce credeti ca e mai util pentru societate: sa sustin in continuare un copil cu bune rezultate scolare si caruia parintii, datorita situatiei sociale nu ii mai pot asigura la un moment dat sprijinul material, sau sa trag vesnic de un puradel care trece pe la scoala doar sa-si ia alocatia, si ajutoarele? Raspunsul pentru mine este evident ca daca e sa cheltui niste bani publici in vreo directie e sa-l sustin pe cel care a dovedit deja un interes pentru institutiile integrarii sociale si sa-l asist sa mearga pe acest drum. Aceasta nu e insa o chestiune de etnie ci doar de a vrea sau nu sa te integrezi.

Bine, pace! Probabil e o chestiune de gust. Eu tot voi continua sa ma amuz asupra unor astfel de ingemanari de cuvinte.

Daaa, asta e visul erotic al citadinului acrit de fineturi. Parerea mea e ca inainte de maritis trebuie trecuta proba obligatorie, tinuta basma, trening, tenisi si sapa in mina, si daca arata si asa acceptabil atunci merge. In rest de poezie, fie ea si rezultatul unei dezamagiri recente, spune exact ce are de spus si te cuprinde gingasia telurica si zimbesti la fina autoironie.

Maestre, noi nu ne cunoastem cumva de la niste cursuri de redactori TV de prin 1998? Daca fac confuzie cer scuze, sa avem pardon, onorate!

Multumesc pentru vizita! Sper ca nu a fost doar politete! :o)

Suficienta satisfacuta este tocmai sa agati o eticheta realitatii, o eticheta de genul \"un elan metafizic către o transcendență refuzată\" si sa simti prin asta ca ai rezolvat problema.
Din experienta personala, lectura plus dicutii cu citiva oameni pe care simtul comun ii catalogheaza drept intelectuali de marca, constat ca oamenii care au cu adevarat ceva de spus, o spun in cuvinte care intra in vocabularul dobindit in primii ani ai existentei. Acesti domni si doamne nu folosesc sintagme de genul celei care m-a amuzat pe mine copios, decat atunci cind nu au de ales si limbajul comun este incapabil sa exprime vreun termen. Invers, mereu cind m-am intalnit cu impostura intelectuala am gasit-o insotita de cel mai pretentios limbaj.
De altfel pot sa-ti dau un exemplu foarte personal de impostura intelectuala. Printre altele am studiat si ceva istorie si in mod inevitabil, daca te recomandai ca atare, se dezlantuia o discutie pe teme de istorie in care interlocutorul isi etala diverse cunostinte de istorie preluate de prin almanahuri si alte publicatii dornice de senzational. Evident oricit de studios ai fi in domeniul istoriei nu poti sa cunosti toate evenimentele si cu atat mai putin amanuntele si picanteriile care faceau obiectul acestor dicutii. Simpla ar fi fost recunoasterea \"Domnule, nu ma pricep, nu am citit despre asta!\" Dar dracusorul infumurarii (si imposturii) isi baga coada, si atunci, debitam ceva generalitati despre \"introspectiunea fenomenologic exhaustiv cromatica\" lasindu-mi cu gura cascata interlocutorul.
Sigur, asta a fost doar o etapa , dupa care m-am recomandat specialist in tehnologia constructiior de masini, specializare in care nimeni nu indrazneste sa mai deschida vreo discutie.
In final, nu stiu de ce aceasta incrancenare in raspuns. Sunt \"verde\" pentru ca imi place sa spun lucrurile verde in fata. Comentariul meu era doar unul amuzat fata de limbajul bombastic al autorului pe care il comentai/preluai si in nici un caz vreun atac personal.

Dom\'le m-a amuzat teribil, adica, sa am pardon, cum e cu \"un elan metafizic către o transcendență refuzată\"! Intreb si eu ca cetateanul turmentat! Zau, nu e nimic personal, pina la urma eseul e un comentariu la cartea cuiva care probabil se crede foarte inteligent. Articolul acesta mi-a adus aminte de ce numeam cu baietii prin facultate \"onanie intelectuala\". Un derapaj al intelectualitatii. Intelectualul fascinat de omnipotenta cunoasterii sale (deschid o paranteza numai ca sa spun ca omnipotenta asta e o discutie lunga in sine) uita sa se mai interogheze asupra concordantei demersului sau cu bunul simt comun. Cui ii pasa ca dorinta este \"un elan metafizic către o transcendență refuzată\" si cu ce sunt mai destept daca stiu asta? Plusul de cunoastere este zero, e doar o metoda de a spune un lucru comun in cuvinte bombastice! Subliniez ca nu e un mesaj de atac la adresa autorului articolului, ci doar o nota facuta la niste cuvinte care m-au frapat prin goliciunea lor de continut!

Pentru cititorii sensibiloshi, le reamintesc ca avem un poet din cartea de citire care recomanda sa facem peozie din mucegaiuri si noroi. Iar daca nici asa nu s-au convins, ca limbajul si imaginile din zona urita a existentei pot face poezie, atunci sa ia un Rimbaud la rasfoit. Daca ai ceva de spus si talent (iar Sorin sigur are, si probabil va face cariera in publicitate la asa creativitate)faci poezie si cu urina, pardon. Din pacate foarte multi nu prea inteleg ca poezia nu e colectie de fraze pompoase si rafinate,sau referinte ezoterice, ci este traire, iar camera 109 chiar miroase a sex dupa ce citesti aceasta poezie. Iar ideea cu inserarea anuntului e geniala, e un fel de poezie happening, daca ma pot exprima asa.

Dom`le ... in sfarsit citesc o poezie... Jos palaria si bravo editorului care a plasat-o la texte recomandate...

Pai tocmai! Daca Teo l-a facut pe Vali Vijelie mare intelectual s-a dovedit a aplica regula nesimtirii generalizate de la noi, ofensind pe cei care chiar sunt intelectuali. In ce priveste critica sociala e un gen practicat pe la sedintele de partid. Sa lasam critica pe seama criticilor de arta care sa ne spuna de ce Bach e mai bun pentru urechile noastre decat Adi DEVito.

Multa suparare in acest articol. Sigur ca imaginea superficiala a lumii de astazi te indrptateste la o reactie de acest mod, dar e o reactie pripita. In fapt poate ca noi care avem aceste reactii gresim. Mi-a atentia remarca ca e o generatie dominata de sex si bani. Oare asta e ceva rau? Sexul si banii sunt niste coordonate ale existentei noastre extrem de importante. Faptul ca suntem dintr-o generatie careia i s-a spus in adolescenta altceva, nu inseamna decat ca noi am fost cei pacaliti. A alege un stil de viata dincolo de sex si bani este o optiune, dar este doar o optiune personala care nu ne face mai buni (si nici mai rai) decat altii. Lumea de astazi masoara succesul social in bani , fie ca ne place fie ca nu ne place acest lucru. Iar sexul este o chestiune care tine de natura omului atat de mult incat orice demonstratie contrarie nu o pot primi decat ca o mistificare.
Sa nu ne imaginam vreo clipa ca societetea moderna isi propune sa creeze o lume de intelepti preocupati de inalte concepte morale. Nicaieri nu se intampla acest lucru. In afara unei infime minoritati, mecanismul functioneaza datorita stimulilor numiti sex si bani.
E o societete pragmatica si nu una utopica. Si nu vreau sa dezvolt ideea ca utopiile sociale au nascut cele mai nenorocite experimente sociale.
Asa ca generatia pro (am sa folosesc acest nume generic) nu este decat o generatie care s-a adaptat la mediul sau
Problema este in alta parte. Ce ma deranjeaza este lipsa de respect a indivizilor unul fata de celalt care domneste in societatea noastra. Pe mine nu ma deranjeaza deloc ca X asculta manele. Este alegerea lui si o respect, si nu o sa ma comport ca un pseudointelectual gen Pruteanu care, intr-o emisiune TV, se revarsase cu o gama de invective asupra manelistilor invitati, care s-au dovedit cu mai mult respect si bun simt decat pretinsul intelectual. revin asupra ideei: manelistii trebuie respectati asa cum respecti pe orice alta persoana, faptul ca eu ascult Bach si el Vali Vijelie nu ma face in nici un fel mai bun si nu imi da dretul sa-i critic.

Problema apare cind X da amplificarea la maximum, sa ascultam manele tot cartierul.

Ce lipseste societatii de astazi este respectul reciproc (si chiar articolul pe care il comentez aici este o dovada).Si de aceea societeta apare destructurata si nefunctionala. Restul sunt doar aparente, mode, si excese de care probabil nici o generatie nu a scapat.

Apropos de citatele din Biblie! Daca vrei neaparat sa gasesti dovezi ale existentei extraterestrilor poti sa le gasesti chiar si in cartea de telefon sau in \"catelus cu parul cretz\", daramite in Biblie! Eu zic sa-i lasam pe astronomi sa se ocupe de inceputurile universului, pe biologi sa ne explice cum a aparut viata, si pe teologi sa ne spuna de ce trebuie sa ne apropiem cu respect de astfel de subiecte, pentru ca altfel nu facem decat sa dam cu bita in balta.

Nu prea inteleg de ce acest articol nu are o avalansa de comentarii! Societatea noastra (si nu ma refer la provincia Romania, ci la societatea globala) tinde sa transforme totul in marfa, inclusiv relatiile umane, care ajung la acelasi nivel cu PET-urile (a se arunca la cosul de gunoi special amenajat). Exemplul cu relatiile de serviciu e cel mai vizibil. Sistemul din pacate nu functioneaza pe o politica a varfurilor ci pe politica supravietuirii pe o piata, care este mai mult decat oricare alta, o jungla. Chiar si in cele mai renumite companii conformismul, autolimitarea sunt calitati foarte apreciate. Varfurile costa foarte mult din punct de vedere managerial, si sa nu fie de mirare ca oriunde varfurile sunt sesizate ca indezirabile. Singura sansa este, fie resemnarea, fie saltul spre genialitate.