Tudoriu Felix
Verificat@tudoriu-felix
Doar un amator (de la amare) de texte.
Pe textul:
„nimic despre căprioară. doar echilibrul unei mantale și-o lună nouă" de Vasile Munteanu
Alternanța solar-lunar din următoarele două strofe funcționează, dar e așa de uzată, că pare doar un exercițiu livresc...
Omul ajunge la final să descopere noua stare a existenței. Frumos... cu un citat. Ok., am înțeles deja, nu trebuia să mai vină și imaginea cu izvoarele și ploaia, pentru că e redundantă, și e departe de greutatea citatului pus un pic mai înainte.
Pe textul:
„nimic despre căprioară. doar echilibrul unei mantale și-o lună nouă" de Vasile Munteanu
Animalul n-are vină.
Euterpe pe-altă parte,
Nu-i pe capră, e în carte.
Pe textul:
„Doi epigramiști au pus „capra vecinului” pe copertele volumelor proprii" de Vali Slavu
Pe textul:
„Fariseul Manolescu și sfertoautorii" de Adrian Suciu
RecomandatEu ma intreb care mai este consumul de poezie astazi. V-ati pus oare intrebarea cati mai citesc Nichita si cati asculta creatiile poetice ale manelistilor sau cele scandate de vedetele pop cu fustita scurta?
Care e rostul poeziei, trecand de faptul ca ne mai jucam si noi aici pe site, iar unii , mai vanitosi, investesc ceva bani si energie ca sa le apara o carticica de versuri?
Nu o sa spun ca Nichita e gunoi cum o fac denigratorii, dar , este oare rostul poeziei sa fie consumata de un cerc de initiati? Este poezia un exercitiu intelectual rezervat unui cerc de consumatori restrans? E un fel de filosofie care se studiaza doar de cei care ajung la un anume nivel de initiere? E oare un Kant scris altfel?
Am retinerile mele ca ar fi asa, si cred ca de aici provine revolta mea fata de astfel de articole omagiale!
Sigur ca Nichita Stanescu poate fi studiat, catalogat, clasat, criticat (in sens de critica literara si istorie literara, a vut rolul lui intr-o anumita perioada istorica, intr-un anume context. Oare ne-ma gandit vreodata cum putem plasa pe Nichita Stanescu intr-un context literar mai general (dincolo de hotarele neaose)? Oare nu e cumva un fenomen defazat explicabil prin retardul fenomenului literar de la noi, pus in contextul nefericit al dictaturii proletare?
Adica, dulecegarii sau o privire lucida?
Pe textul:
„Nichita Stănescu: Undeva sub cuvinte" de Valeria Manta Taicutu
RecomandatPe textul:
„Ziua in care vom muri cu toti..." de Cătălin Găian -Konig
Pe textul:
„Petitoarea" de Tudoriu Felix
Problema generala este ca Statul roman nu e in stare sa faca nimic nici pr planul integrarii nici pe planul coercitiei.
Sa nu fim naivi. Programele de integrare sunt frectie la picior de lemn in lipsa puterii de coercitie a statului. Pentru ca nici un tigan nu e atat de prost incat sa se integreze atat timp cat el este foarte bine mersi in subsocietatea lui. De ce ar vrea el sa fie ajutat de aceste programe sa-si gaseasca o slujba daca poate sa fure linistit si sa traiasca peste nivelul de viata pe care i l-ar permite slujba promisa de respectivele programe. Pina cind tiganii nu or sa vada ca a fura, a viola , a bate pe ceilalti fara motiv, inseamna si o reactie din partea statului pe masura, programele de integrare sunt bani azvirliti pe apa simbetei.
Pe de alta parte, cineva remarca ca programele acestea de discriminare pozitiva au o utilitate indoielnica, si intr-adevar curentul actual prin state cu traditie in astfel de programe este ca ele sa se restranga. Dupa ce anii 70-80 au fost ani de inflorire a astfel masuri intre timp s-au evaluat rezultate pe termen lung si s-a vazut ca rezultatul e foarte slab fata de efortul financiar si insotit de tot felul de fecte perverse (se remarca mai sus cresterea frustrarii sociale a unei astfel de categorii asistate.
Si parerea mea este ca sunt niste cheltuieli inutile si ca programele generale de asistenta sociala sunt suficiente pentru cetatenii care chiar doresc sa se integreze in societate.
Va las sa judecati doar un aspect. Dupa cum stiti romanii in general se chinuie sa dobindeasca cat mai multa educatie existind judecata comuna (nu comentez aici daca ea este corecta sau nu) ca prin dobindirea educatiei iti este mai bine in viata. Parintii in general fac eforturi disperate (uneori diproportionate cu bugetul familiei pentru a asigura o educatie cat mai buna progeniturii). Ce credeti ca e mai util pentru societate: sa sustin in continuare un copil cu bune rezultate scolare si caruia parintii, datorita situatiei sociale nu ii mai pot asigura la un moment dat sprijinul material, sau sa trag vesnic de un puradel care trece pe la scoala doar sa-si ia alocatia, si ajutoarele? Raspunsul pentru mine este evident ca daca e sa cheltui niste bani publici in vreo directie e sa-l sustin pe cel care a dovedit deja un interes pentru institutiile integrarii sociale si sa-l asist sa mearga pe acest drum. Aceasta nu e insa o chestiune de etnie ci doar de a vrea sau nu sa te integrezi.
Pe textul:
„Rromii - între adevăr și prejudecată" de Miriam Cihodariu
RecomandatPe textul:
„Fascinația modelelor (IV)" de Corneliu Traian Atanasiu
RecomandatPe textul:
„Mă voi însura cu o ardeleancă grasă și blândă" de Mircea Florin Șandru
Pe textul:
„tu esti poet" de Cătălin Găian -Konig
Pe textul:
„Metro, boulot, dodo" de Tudoriu Felix
Din experienta personala, lectura plus dicutii cu citiva oameni pe care simtul comun ii catalogheaza drept intelectuali de marca, constat ca oamenii care au cu adevarat ceva de spus, o spun in cuvinte care intra in vocabularul dobindit in primii ani ai existentei. Acesti domni si doamne nu folosesc sintagme de genul celei care m-a amuzat pe mine copios, decat atunci cind nu au de ales si limbajul comun este incapabil sa exprime vreun termen. Invers, mereu cind m-am intalnit cu impostura intelectuala am gasit-o insotita de cel mai pretentios limbaj.
De altfel pot sa-ti dau un exemplu foarte personal de impostura intelectuala. Printre altele am studiat si ceva istorie si in mod inevitabil, daca te recomandai ca atare, se dezlantuia o discutie pe teme de istorie in care interlocutorul isi etala diverse cunostinte de istorie preluate de prin almanahuri si alte publicatii dornice de senzational. Evident oricit de studios ai fi in domeniul istoriei nu poti sa cunosti toate evenimentele si cu atat mai putin amanuntele si picanteriile care faceau obiectul acestor dicutii. Simpla ar fi fost recunoasterea \"Domnule, nu ma pricep, nu am citit despre asta!\" Dar dracusorul infumurarii (si imposturii) isi baga coada, si atunci, debitam ceva generalitati despre \"introspectiunea fenomenologic exhaustiv cromatica\" lasindu-mi cu gura cascata interlocutorul.
Sigur, asta a fost doar o etapa , dupa care m-am recomandat specialist in tehnologia constructiior de masini, specializare in care nimeni nu indrazneste sa mai deschida vreo discutie.
In final, nu stiu de ce aceasta incrancenare in raspuns. Sunt \"verde\" pentru ca imi place sa spun lucrurile verde in fata. Comentariul meu era doar unul amuzat fata de limbajul bombastic al autorului pe care il comentai/preluai si in nici un caz vreun atac personal.
Pe textul:
„Fascinația modelelor (IV)" de Corneliu Traian Atanasiu
RecomandatPe textul:
„Fascinația modelelor (IV)" de Corneliu Traian Atanasiu
RecomandatPe textul:
„camera 109 miroase a sex" de sorin despoT
Pe textul:
„camera 109 miroase a sex" de sorin despoT
Pe textul:
„Generația pro și generația anti" de Cristina Andrei
Sa nu ne imaginam vreo clipa ca societetea moderna isi propune sa creeze o lume de intelepti preocupati de inalte concepte morale. Nicaieri nu se intampla acest lucru. In afara unei infime minoritati, mecanismul functioneaza datorita stimulilor numiti sex si bani.
E o societete pragmatica si nu una utopica. Si nu vreau sa dezvolt ideea ca utopiile sociale au nascut cele mai nenorocite experimente sociale.
Asa ca generatia pro (am sa folosesc acest nume generic) nu este decat o generatie care s-a adaptat la mediul sau
Problema este in alta parte. Ce ma deranjeaza este lipsa de respect a indivizilor unul fata de celalt care domneste in societatea noastra. Pe mine nu ma deranjeaza deloc ca X asculta manele. Este alegerea lui si o respect, si nu o sa ma comport ca un pseudointelectual gen Pruteanu care, intr-o emisiune TV, se revarsase cu o gama de invective asupra manelistilor invitati, care s-au dovedit cu mai mult respect si bun simt decat pretinsul intelectual. revin asupra ideei: manelistii trebuie respectati asa cum respecti pe orice alta persoana, faptul ca eu ascult Bach si el Vali Vijelie nu ma face in nici un fel mai bun si nu imi da dretul sa-i critic.
Problema apare cind X da amplificarea la maximum, sa ascultam manele tot cartierul.
Ce lipseste societatii de astazi este respectul reciproc (si chiar articolul pe care il comentez aici este o dovada).Si de aceea societeta apare destructurata si nefunctionala. Restul sunt doar aparente, mode, si excese de care probabil nici o generatie nu a scapat.
Pe textul:
„Generația pro și generația anti" de Cristina Andrei
Pe textul:
„Zeii au fost astronauți" de Mihai Cucereavii
Pe textul:
„Nimeni nu este de neînlocuit" de Bianca Goean
