....
Ceasornicarul Domnului pășește
Spre mine, și parcă șovăiește.
Uitându-se la ceasul meu rostește-ncet cuvinte:
E înainte, fiul meu, e mult prea înainte.
Lumina-i falsă, e alb crăpat, e var.
Pictatate îmi sunt gândurile,
pictat sunt înzadar
Privirea de asupra mea o pleci
Mă vezi pe-aceeași coală albă
Mânjit în acuarele reci
În negura serii alunecă-o stea
Pe cer, dar apoi ea se scrumă,
Pe ziuă ce trece, pe noapte ce vine
Se-ncruntă o lună.
Și muntele-i deal și dealu-i câmpie,
Se zguduie aspru pământul,
Se pleca
E frig și mă-nconjoară vântul
Și m-am întins să odihnesc pământul
Cu fața-n sus, privind un stol pierdut
Citind în zborul frânt m-am rătăcit cu gândul
Aripi sălbatice, ați început să
