Poezii

.... Ceasornicarul Domnului pășește Spre mine, și parcă șovăiește. Uitându-se la ceasul meu rostește-ncet cuvinte: E înainte, fiul meu, e mult prea înainte.

Lumina-i falsă, e alb crăpat, e var. Pictatate îmi sunt gândurile, pictat sunt înzadar Privirea de asupra mea o pleci Mă vezi pe-aceeași coală albă Mânjit în acuarele reci

În negura serii alunecă-o stea Pe cer, dar apoi ea se scrumă, Pe ziuă ce trece, pe noapte ce vine Se-ncruntă o lună. Și muntele-i deal și dealu-i câmpie, Se zguduie aspru pământul, Se pleca

Și cum vei râde, va râde ea cu tine, Vei plânge, iar pânsu-i bine-l știi. Atunci când vei uita s-o mai iubești Ea tot la fel de mult te va iubi...

E frig și mă-nconjoară vântul Și m-am întins să odihnesc pământul Cu fața-n sus, privind un stol pierdut Citind în zborul frânt m-am rătăcit cu gândul Aripi sălbatice, ați început să