Poezie

Versuri 5

2001

1 min lectură·30 noiembrie 2010

Mediu

În negura serii alunecă-o stea

Pe cer, dar apoi ea se scrumă,

Pe ziuă ce trece, pe noapte ce vine

Se-ncruntă o lună.

Și muntele-i deal și dealu-i câmpie,

Se zguduie aspru pământul,

Se pleca și codrul și lacul e tulbur

Și spulberă vântul.

Sunt vulturi ce-noată în aerul greu,

Și țipă și strigă de foame,

Se-aude din ceruri un sunet de fluier,

Și jos, un bocet de mame.

Bat clopote ziua, bat clopote noaptea,

Bat clopote toate de zor,

Că-n iadul acesta un suflet se naște

Și altele, sutele mor.

Vorbim despre rău, noi suntem acela,

Noi suntem demoni mereu.

Uitați de un bine, și-a luat de la noi

Privirea, un bun Dumnezeu.

Din mărul ce-l sfânt al vechiului Rai,

Rămas a de acum doar o poamă,

Dar nu va mai fi până mâine în zori

Căci toți o s-o soarbem de zeamă.

001.099

Tudor Dinescu. “Versuri 5.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tudor-dinescu/poezie/13962982/versuri-5

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.