Mediu
Nu mă sfiesc ca să o spun
Că nu sunt cu nimic mai bun...
Fără de însă sau vreun dar,
E circumtanță în zadar
Când bârna mea se ține scai
Ce mai contează un biet pai...
Chiar nu m-ar deranja un troc,
Dau buturuga, lemn de foc
Puțină pleavă vreau la schimb,
Barem o oră să mă plimb
Așa, un pic mai împăiat
Că m-am cam dezechilibrat
Pe bârna mea cu pas îngust
Ce tare aș mai vrea să gust
Și altceva în chip de tară !
Dar pleava este marfă rară,
Mă prăbușesc în reci fiori,
Toți ochii sunt bătuți în flori,
De frică ca să nu le frâng
Mai tare bârna-n brațe strâng,
Și mă închipui ca un zeu
Pe veci damnat a fi doar eu
Și lumea toată să mă știe
Cum am dat iama-n florărie,
Și în minunea de grădină
Să îmi schimb drucul pe neghină,
Nu mă sfiesc ca să o spun,
În jur totu-i atât de bun...
Cu ochiul răstignit pe cruce
Hoțește-aștept să se usuce
Din flori. Cum eu nu pot mai mult,
Din vârful crăcii, vă salut.
T.D.
012.160
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- tudor dan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 186
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 33
- Actualizat
Cum sa citezi
tudor dan. “Rondelul bârnei .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tudor-dan/poezie/13983949/rondelul-barneiComentarii (1)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.
SHSHSorina Hăloiu✓De ce numești poezioara vizuală ”rodelul bârnei”? Eu știu că un rondel are doar trei strofe șe că se repetă niște versuri... dacă nu este rondel, nu este, și-i spui altfel, nu? Din nou te salut! Sorina.
0