truy6r

Ma uit la ce zice Zsa zsa apoi la ce zice Elia iar eu, unde sa ma situez? Mi-am ales calea de mijloc.

Steluta de incurajare..mda, e frumos gestul, ar fi si mai frumos daca s-ar aplica la o scara mai larga. Desigur, nu abuziv. Dar asta nu se intampla, ba mai mult, tot mai mute texte bune trec neobservate ori necotate la justa valoare si atunci e de inteles atitudinea lui Andrei.
Pe de alta parte, ca sa le incurc bine :) un anumit text, fie si numai printr-un vers ori cuvant poate impresiona atat de mult incat respectivul cititor cu nivel acorda steluta chiar si pentru acel amanunt. Ceea ce nu e de condamnat. Nici de apreciat. Sa retinem totusi ca o scriitura capata valente diferite, poate pe atat de diferite pe cati cititori sunt. Si daca Elia a fost impresionata de poezioara in cauza, consider ca nu e de blamat.

In final, ca o ultima solutie, ce-ar fi sa se introduca un nou tip de steluta. Da..ati ghicit: steluta de incurajare. Si-asa impacam si capra si varza. J
Cam atat. Daca imi mai amintesc ceva, revin!
peta.

PS \'Hai sa nu ne certam..\' cum spunea un cantec.

Aa..si sa nu uiti de diacritice!

Vin si eu aici in Liliput, sa privesc tabloul! A \'ciopli in cuvinte\' ingeri, cat suflet pus aici! Hmm..fiecare face cu ingerul ce vrea, eu de exemplu l-am ironizat in ultimul meu poem, pentru Cristian Fara el intruchipeaza \'indragostitul\' si asa mai departe. Si daca citim ce zice si Andrei Plesu chiar ca nu mai terminam. :)

Ca sunt lacuste, meduze, melci..tu tot timpul gasesti ceva de colectionat mai Sache!
Stii ce-mi place la shitele tale? Ca au atatea intorsaturi incat nu poti ghici niciodata ce urmeaza. Ei cum as fi putut eu sa ma gandesc ca ai sa te intalnesti cu un melc, cand imi vorbesti cu atata indarjire de hotel, de prietena? :) Noroc de titlu..

Hai ca in dimineata asta te-am savurat..sper, prima!

Ce am remarcat eu la Nicolae este simplitatea atat de..profunda si sugestiva a versului. Cuvintele curg atat de firesc, incat parca cineva, acolo sus, ar fi dat drumul unui izvor proaspat pentru a racori campiile..

Nicolae, primeste un \'La multi ani\' modest si din partea mea odata cu precizarea ca este nevoie de poezia ta pe aici!

Cu bine,
peta.

Asadar avem aici doua tipuri de amintiri: cele traite si cele netraite. Parca am surprins si eu undeva ideea asta.
Si eu am remarcat acelasi vers: \'hotărâri neluate, serpentine pierdute\' - odata ce hotararea nu e luata la timpul ei, tot ce tine de ea se pierde, undeva intr-un trecut oarecare.

Ai o cacofonie: \'istovinde de ce-uri\'.

In rest, ne mai auzim!
peta.

Iata si o poezie de toamna mai cu picioarele pe pamant, ca sa-i zic asa. Adica..vasazica pe langa leacuri pentru melancolie trebuie sa ne cumparam si batiste, sa stam si la coada la farmacii..:)
Pe mine m-au amuzat cuvintele tale.

Si daca maine e miercuri, ce va fi atunci?
Cautarea in acest poem nu e una obisnuita, ea merge mult mai departe, astfel incat prezenta poetului se face simtita pe furis. Astfel, el se vede nevoit sa \'iscodeasca\', sa \'se strecoare\', sa \'intrebe\'.
In cele din urma, totul se reduce la ceea ce e mai simplu: natura. \'Campia\', chipul feminin al perechii, duce cu gandul la intindere, necuprins, prospetime - atribute prin care se face o caracterizare subtila a iubitei. Izvorul, partea masculina, e expresia eului poetic neobosit, zvelt, proaspat, supus.

Am primit versurile tale cu bucurie!
peta.

O poezie foarte placuta auzului. Ma indeamna cumva la relaxare..
Strofa a doua m-a uimit in intregime, in mod placut, desigur. Am mai remarcat:
\'ploua din mine in soare\' - iata cum din elemente de atatea ori batute si stragatute, poate iesi ineditul;
\'norii de creta\';
\'adorm suspendat/intre tine si/foarte mult\'

\'Soarta iar ma trage la sorti..\' - \'Lumi albe\', e una din cele mai frumoase melodii ale lui Florin Chilian.

Mi-a placut ce-am gasit, si versuri si comentarii..

Eee..mi-ai adus aminte de o poezioara mai veche de-a mea. Si uite-asa mi s-a facut deodata dor de jazz..

Cat despre poezia ta, rezistenta cred ca sta in prima strofa. Intri in forta, dupa care mi se pare ca se domoleste cumva intensitatea. Bine, maine poate voi privi cu alti ochi poemul. Stii, voi devia putin de la subiect, nu ti se intampla ca astazi sa un vers sa iti sune intr-un anumit fel, iar maine sa iti spuna cu totul altceva, sa il privesti cu alti ochi? Cred ca starea de spirit a cititorului conteaza foarte mult in aprecierea oricarei poezii.

Asaa, sa revenim! E de-a dreptul delicioasa partea cu papucii \'ba tragandu-si/a lene/doi papuci\', la fel ca si
\'din respiratia ei se articula/disperatul bolero\',
\'intrebari/fara ancora\'.

Apoi pomenesti de \'extasy\' care vine ca un val-vartej. Zic eu ca e cam fortat, e ceva contrar a ceea ce ai scris pana aici. Dar si in cazul acesta, sa vad ce-o sa-mi spuna maine..:)

Te salut!
peta.

E o poezie plina de candoare!
Stii, eu am fost intotdeauna fascinata de fluturi, mai ales de faptul ca ei nu au decat o zi la dispozitie pentru a se bucura de aripi. Si-atunci te gandesti, cum sa concentrezi frumusetea unei lumi, cum sa vezi totul intr-o singura zi? E trist. La fel de trist ca si faptul ca multi considera ca fluturele in poezie si-a pierdut autenticul, ca e un element nitel uzat..

Constat cu bucurie ca in poezia ta fluture apare intr-un chip indedit, pe cat de inedit pe atat de firesc. Iata: \'Azi am întâlnit un fluture cu aripi galbene\'. Frumosul ni se arata astfel atat de simplu si candid!

M-a frapat de-a dreptul \'apusul cu iz de portocala\'. Poate si pentru ca mi-e pofta mie acum de portocale. :) Glumeam, desigur. N-are nici o legatura cu asta.
Totusi, stau si ma intreb, este \'iz\' un termen potrivit? Pe mine ma duce cu gandul la \'urat mirositor\'. Si totusi..versul tot deosebit ramane!

Pare-mi-se ca te pierzi putin in detalii in partea a doua a poeziei, parca e cam multa descriere pentru felul in care e tesuta prima parte. Ma refer la fragmentul: \'l-am întrebat cu teamă...el mi-a zambit, de două ori (a treia oară a stat).\'

Textul merita o analiza chiar mai aprofundata dar..daca nu ne-ar omori lipsa de timp, ce bine-ar mai fi!

Trebuie sa recunosc ca este o declaratie de dragoste cum n-am mai intalnit! In ciuda evidentei autoironii din subtitlu si a corespondentei dor/cireada si nu numai, e poezie trista..

Sorin, istorioara ta isi impleteste frumos cele doua planuri, cele doua parti ale sensibiliatii: una e poznasa si umoristica, cealalta e calda, fina, precum nisipul de pe malul marii. Ma refer aici la pasajul in care Sache se arunca in mare si se intalneste cu delfinii. Mi-e cunoscut mie pasajul asta, stim noi de unde.:)

Eu cred ca Filozofu\' asta, al carui nume este evident, ales in mod ironic, este un personaj la fel de complex ca si Sache. As fi curioasa in ce ipostaze ar aparea si in alte aventuri.

Iata asadar ca si la tine e toamna..si la tine e alb (soarele)! :)

Viseaza cat te tine visul, si dupa, copile!

Mihai, textul tau a fost trecut la Atelier probabil pentru ca e sarac in imagini, expresivitatea este redusa. Poezia, desi pornind de la un sentiment frumos, ramane din pacate la stadiul de sentiment, insuficient dezvoltat. Conteaza si limbajul, forma in care expui sentimentul, intelegi?

Exista totusi cateva imagini in jurul carora ai putea sa tesi altfel poezia:
\'Cugetari in flori de camp\';
\'Soarele..rasufland a zi\';
\'Scantei de roua iti joaca hora\'.

Daca mai lucrezi la ea, poate iese ceva.

Cu prietenie,
peta.

Constat cu surprindere ca acest text este trecut cu vederea.

Suprasentimentalismul nu e o problema, depinde insa cum il expui. In rest, n-as putea sa spun decat ca te inteleg..

Elena..eu nu pot sa spun decat ca in cazul de fata nu trebuie nimic conturat. Chris nu a facut decat sa sugereze.

Eu am inteles. :)

Astept atunci urmatoarea bataie de aripa..

Gata gata, stiu! Ei, cum mi-am dat eu seama abia acum! Ma iarta Maria..

Bine te-am gasit si eu, Maria!
Ce vad mai sus? Un \'la multi ani\'? Adica e ziua ta? Si eu care ma gandeam ca e in decembrie.. Ei, atunci \'La multi ani\' sa fie!

Proza ta mi se deruleaza prin fata ochilor ca o confesiune, o pagina de jurnal, tristete si totusi bucurie, nostalgie..