truy6r

\"Sa cred in viitor? Ar trebui mai intai sa cred in viata.\"
In viitor poti sa crezi, poti sa nu crezi. El oricum se intampla. Cu viata, la fel..

Sa cred in fericire? Ar trebui mai intai sa cred in soare.
Nu stiu cat de bine ai reflectat tu asupra termenilor alesi, insa paralela fericire - soare e mai mult decat potrivita. Pentru ca soarele nu e doar caldura si lumina, la fel cum fericirea nu e doar o stare de bine, soarele reprezinta insasi perfectiunea, e cercul perfect inchis, perfect plin..

\"Sa cred in dreptate? Ar trebui mai intai sa cred in om.\"
Din nefericire omul nu mai stie a distinge dreptatea de nedreptate, binele de rau. De fapt, nu cred ca a stiut vreodata. Dreptatea nu va exista niciodata pe deplin, mereu se va gasi cineva care sa duca in spate, mai departe, greul.

\"Sa cred in tine? Ar trebui mai intai sa cred ca ma vei ierta.\"
Nu stiu ce sa iti raspund aici. Poate e putin pretentioasa exprimarea. Totusi, nu vad de ce n-ai crede..:)
Cat despre iertat, nu am ce ierta, desi am inteles ca intentiile noastre nu corespund. Oare am inteles gresit?

De curand am facut si eu un an si trebuie sa recunosc ca de atunci s-au intamplat multe, am evoluat si tu si eu si toata lumea, destul de mult.
Site-ul asta a adus, in esenta, lucruri bune. Oricine trece pe aici, si mai trece o data si inca o data, risca sa devina \"addicted\". Insa in mod placut.
Maria, fie ca anul viitor pe vremea asta sa te bucuri si mai mult!

Uite ca vestea de la mine a venit.
Acum hai sa o luam pe rand.

\"Sa cred in mine? Ar trebuie mai intai sa cred in Dumnezeu.\"
Ce mai e si cu credinta asta! Nu, nu te ironizez, sa nu intelegi gresit. Dar eu sunt de parere ca oricine e capabil sa creada in D-zeu, mai concret, in cazul tau, eu zic ca tu crezi, poate in mod inconstient. La urma urmei, D-zeu e in orice, in tine, in mine, in vestea de la mine, in insasi speranta ta ca vestea de la mine va veni etc.

\"Sa cred in cer? Ar trebui mai intai sa cred in pamant.\"
Iata o formulare care pe mine m-a fascinat prin simplitatea ei. Eu vad in cer visul, fericirea, un ideal aparent imposibil de atins, iar pamantul e lumea asta in care ne murdarim cu totii, e elementul tangibil si perfect logic al ecuatiei, e locul in care ne-am nascut si ( gresit spus ) locul spre care ne indreptam dupa ce ne stingem. De ce zic eu ca e gresit spus? Ia zi tu.. :)

\"Sa cred in soarta? Ar trebui mai intai sa cred in mine.\"
Mda..unii zic ca ce ti-e scris ti-e scris, altii ca soarta si-o face omul cu mana lui. Adevarul e probabil pe undeva pe la mijloc. Si pentru a crede in soarta, nu e neaparat nevoie sa ai incredere in tine, sunt atatea lucruri care ni se intampla ca si cand le-ar dicta cineva, litera cu litera, sunet cu sunet, de undeva de sus ( probabil, pentru ca in infinitul asta nu exista nici sus, nici jos, nici dreapta, nici stanga ), iar lucrurile astea se intampla de multe ori atunci cand ne asteptam mai putin, in momentele de cumpana, de lipsa de incredere in noi si in tot.

Mi-a adus aminte de un serial TV cu un tip care isi schimba tot timpul infatisarea.
Nu stiu de unde le tot scoti..dar eu de fiecare data cand te citesc ma binedispun.
Pe data viitoare!

Dana.

He he..bag de seama ca doamnei Halache incepe sa i se faca foame :). Pacat de gusturile in materie..muzicala :)

Da..adevarul ca incep sa se poarte aceste \"confesiuni\" pe nerasuflate, care au, de ce sa nu recunoastem farmecul lor.
Asta atata timp cat nu incep sa semene atat de mult intre ele incat sa se depersonalizeze.

Cate aparente..!
Mai sunt din fericire oameni care mai cred in minuni, chiar daca nu neaparat neconditionat, mai sunt printre acestia si copii, si impresionabili, chiar daca nu usor..

Un poem atat de diafan, si atat de ancorat in realitate..

pot spune ca m-am binedispus pe saptamana asta si pe aia care vine..

Stau eu asa si ma intreb: oare cum poate sa fie un om plictisitor cand te poate tine treaza pana in zori, cand e atat de imprevizibil prin simpla sugestie ca a doua zi s-ar putea sa nu mai fie...?

Hai sa vedem cine se imbraca cel mai repede in pijama! :)

\"lume nebuna nebuna\"..oare unde am mai auzit?
Am trait si eu in amintirea lui \"odata\", care din pacate nu face decat sa puna in evidenta lipsurile ori ramasitele de acum..

Nu am ce sa reprosez poeziei. Poate doar elementul \"feminina\" care apare de doua ori si la o distanta relativ mica, ceea ce poate stirbi dein cursivitate. Dar nici nu pot sa spun ca deranjeaza..

Am retinut: \"cativa fulgi de neprihanire\";
\"te iveai dintr-un loc anume
cu pantofi albi și mănuși albe\";
\"dragonii cădeau serviți convențional\" ( oare cum vine asta? :) )

Pe viitor: inspiratie!
peta.

E ok, nu trebuie sa imi explici..:). Nici eu nu am obiceiul sa imi modific textele, desi unele sfaturi pe care le primesc sunt, intr-adevar, pertinente.

Te mai astept si eu pe la mine!

peta.

Cred ca povestioara ta ar merita dezvoltata. E un subiect interesant..aduce a poveste pe alocuri, dar..nu e, pentru ca povestile au intotdeauna un sfarsit fericit.
Incearca totusi sa grupezi frazele astfel incat sa ai mai putine paragrafe, intrucat forma in care ai expus tu textul e oarecum dezordonata. Desigur, e o sugestie. In fond..fiecare vad ca scrie cum vrea pe aici.

Pana data viitoare, inspiratie!

peta

La suflet mi-a mers \"prima zi de scoala\", cat despre \"dupa coasa\" - cel mult amuzanta.
Lasa ca nici eu nu stiam care e treaba cu haiku-urile la inceput.
In rest..bine ai venit pe site si sa te mentii entuziasmat!

peta

Probabil ca e vorba de o iarna trista si intinata, din moment ce doar ea o poate albi, prin buzele ei..
Sa fie cercul..sarut?

Dumnezeirea e insasi muzica, e steaua, samanta creanga de aur, OMUL.
O poezie ce te pune pe ganduri si-ti readuce in minte eternele intrebari existentiale la care fiecare din noi are raspunsul propriu. Iata..Oriana se intoarce spre sine! Poate ca acesta e cel mai exact raspuns.

O poezie remarcabila!

O singura obiectie am: in strofa a patra, nu e corect \"va visa\"? Pentru ca subiectul e \"infinitate\" si nu \"stele\".

Ca tot se \"bate\" toata lumea pe supa asta de planset, intervin si eu si spun ca expresia sugereaza cel mai bine starea aceea de..infern, ca sa-i spun asa. Spitalul, la fel ca si supa din spital ( o zeama si o coaja de rosie aruncata ) sunt groaznice. Si de aceea aceasta alaturare de termeni se potriveste atat de bine.
Poezia are un aer apasator, insa e indulcita putin spre final, de ninsoare. Eu asociez albul cu nasterea.

E a doua oara cand comentez la poezia ta. Prima data nu s-a inregistrat comentariul.
Mi-a placut, \"draguta\" cred ca e termenul cel mai potrivit.
Imi \"miroase\", pe alocuri, a Nichita Stanescu.
Primele patru versuri sunt de remarcat insa ceva nu imi suna bine la titlu. N-ar suna mai bine \"Cu sufletul legat de o culoare\"?

Desi ideea a mai fost abordata mi-a placut nota de originalitate de la sfarsit: \"dar o sa treaca, o sa apara si soarele si o sa-mi schimb si ibricul rosu\".


|

Ceva se poate face, dar cine sa faca? Sunt prea multi \"cei uitati\" si prea putine initiative. Sunt convinsa totusi ca, in gandul nostru, fiecare dintre noi isi doreste sa ajute. Dar de multe ori gandul nu se materializeaza..
Deja am citit poemul de 4 ori. Daca il voi reciti si maine si poimaine va fi ca un fel de \"cura\" de prospetime interioara.

Am retinut \"inapoi nu inseamna inainte\".
Da..e dragalasa poezioara ta, mi-a placut si mie.
\"La multi ani\" si la mai multe poezii frumoase!