nedeslusisme

asha...ca sa fiu io prima care indrazneshte sa zica ceva despre poezia ta...imi place...mi se pare ca respira iubire prin totzi porii...shi iubirea asta a ta e contagioasa...imi place...shi atat

ok, iti dau voie sa iubesti prin toti porii! o singura conditie: sa nu iubesti dinlauntru spre afara...

sa nu iubesti dinlauntru spre afara...

hmm, suna delicios :)

Bine concetrat textul tau, mi-a placut in mod deosebit:

\"muguri de sticla
cercurile buzelor tale
rasfirate pe fata mea
albind copilareste iarna. \"

\"muguri de sticla\" - face aluzie la transparenta, care devine concava rasfirata alb peste albul iernii copilariei, ca un timbru nostalgic peste un plic al copilariei.Reusita imaginea, parerea mea.Introducerea formei de \"cerc\" in acest context ma duce cu gandul la o fraza din filosofia antica \"de unde am plecat, acolo ma voi intoarce\" - cam asa \"trece\" dragostea ;)

Probabil ca e vorba de o iarna trista si intinata, din moment ce doar ea o poate albi, prin buzele ei..
Sa fie cercul..sarut?

promit: nedeslusismele ramas-au nedeslusite:))))

\" in muguri de sticla
cercurile buzelor tale\"
..da..un sarut asemeni picurilor de ploaie, care stiu sa infloreasca si sa albeasca totul, pana si iarna..pana si fatza ta;) Iar cercurile alea infinit concentrice nu ma duc la \" de unde am plecat \" ci la contopirea cu sufletul: de la muguri la \"una cu..\"