Vulcani si lava, cetati prabusite
Suspina Sahara zilelor noastre.
Iar apa ce curge prin fum de coloane
Este sarata, adanca si rece -
E lacrima noastra.
Mi-am sfaramat tampla de Muntele Recunostintei. Acum simt cum demult iubeam claritatea.
Acum nu-mi mai pasa de acel cantec ratacit prin mintea mea.
Mi-e frica, frica de mine. Te temi de
Am cântat mai mult decat odinioară
Și simt cum in puterea unui strigăt
Rănile mi se inchid.
Am strâns in mână picurii cei răi
De vene arse și căderi abstracte
Și printre zgomotele
E seară, plouă si e frig,
Banal dicton al existenței noastre...
Dar, fără fondul fără de culoare
N-am ști bătaia aripii in noapte.
Pulsul creste, iar colivia geme...
E-o libertate in
TA